Anamaria

Prin Viena... la picior!

2011-08-15T00:02:00.000-07:00

De oriunde ai veni şi oriunde te-ai duce, în Viena n-ai cum să te pierzi. Pe fiecare colţ de clădire găseşti indicatoare care te îndrumă cu exactitate spre locul unde vrei să ajungi. În Viena nimic nu este întîmplător şi fiecare colţişor are o semnificaţie istorică. Tocmai din acest motiv locuitorii au înţeles că pot trăi din turism şi au dezvoltat un oraş recunoscut la nivel mondial.

Excursia de trei zile la Viena a fost premiul concursului organizat de Romvac şi Dănutz SRL, binecunoscuta emisiune de pe TVR 1. În urma extragerii desfăşurate la sfîrşitul lunii iunie, făcută de reprezentantul Romvac, în cadrul emisiunii televizate, cîştigătorul a fost Happilică. Patrupedul s-a dovedit cel mai norocos cîine din România şi şi-a trimis stăpînii la Viena. Concursul a vizat iubitorii de animale. Participanţii au trebuit să intre pe pagina de Facebook a emisiunii Dănutz SRL şi să posteze poze sau filmuleţe cu animalele de companie. Premiul cel mare a fost o excursie de două nopţi pentru două persoane la Viena, transport cu avionul, cazare cu mic dejun inclus şi intrare gratuită la cea mai veche grădină zoologică din lume, Schonbrunn. Excursia a fost programată în primul week-end din august.

Fiecare străduţă are un nume şi un număr

Cel mai preţuit dar al locuitorilor din Viena este verdeaţa. Au înţeles cu mult timp în urmă că natura are grijă de om, numai dacă acesta se-ngrijeşte de ea. Parcurile aranjate şi mari sînt locul cel mai liniştit unde vienezii sau turiştii aleg să-şi petreacă cele cîteva ore de relaxare alături de prieteni sau de membrii familiei. Pe circa 90% din străzile Vienei sînt semafoare, iar pe toate clădirile, indicatoare. Fiecare străduţă are un nume şi un număr. Nu ai cum să te pierzi în Viena. De asemenea, curăţenia este pe cît de importantă, pe atît de reală. Cei care au în gînd să viziteze pentru prima dată această destinaţie turistică să-şi ia un punct de reper cînd pleacă de la hotel, asta pentru a se întoarce mult mai uşor.

Viena-card pentru turişti

Mulţi vienezi preferă ca mijloc de transport bicicleta. Piste special amenajate pentru ei sînt pe fiecare stradă. În cazul în care un turist este prins pe traseul bicicliştilor, acesta este îndrumat să meargă pe trotuar. De asemenea, n-ai să vezi autostrăzi peticite sau gropi în mijlocul şoselei. Gurile de canalizare sînt în mare parte puse pe marginea şoselei, lîngă trotuar, iar şoferii „nu ştiu“ să claxoneze. În trei zile, am auzit un singur claxon! În Viena e obligatoriu pentru toţi pasagerii dintr-o maşină să poarte centura. Turismul este atît de bine conceput, încît vizitatorii au multe facilităţi. Turiştii au posibilitatea să-şi cumpere un Viena-Card de 18,50 euro. Cu acesta pot merge gratuit pe mijloacele de transport în comun timp de 72 de ore, dar au şi o reducere variabilă la biletul de intrare la multe obiective turistice. Să nu vă imaginaţi că toate obiectivele turistice sînt cu bilet de intrare, nu! Spre exemplu, la Catedrala Sf. Ştefan, din centrul Vienei, se intră gratis. De menţionat este şi faptul că la intrarea în această catedrală, în cutia milei românii pusăseră bancnote de un leu.

Obiective ce merită văzute

Clădirile de-a dreptul impunătoare din Viena merită văzute, indiferent de anotimp: Palatul Schonbrunn din Viena, Muzeul de Istorie a Artei (Kunsthistorisches Museum), Palatul Imperial Hofburg, Karlskirche - Biserica Sf. Karl, Primăria din Viena - Rathaus, Muzeul Albertina, Casa lui Mozart sau Opera de Stat din Viena. Chiar dacă doar într-un singur week-end vizitarea acestor obiective este aproape imposibilă, în special pentru cei care merg prima dată în Viena, merită efortul fizic de a încerca să le vezi. Cît despre Grădina Zoo de la Schonbrunn, este atît de mare, încît se poate vedea în cel puţin cinci ore. Numeroasele specii de animale reuşesc să te impresioneze mai mult decît orice oboseală fizică. În week-endul care tocmai a trecut, la Viena a fost Festivalul de Film 2011, chiar în Piaţa Primăriei. În mulţimea de lume adunată la acest mare eveniment se găseau şi cîţiva români. Îi recunoşteai după faţă sau după şmecherii. Unii voiau să-ţi vîndă ziare gratis, alţii stăteau la cerşit. Însă cei mai mulţi profitau de vacanţă şi se pierdeau printre cei-lalţi turişti.

Preţuri pentru buzunare groase

În Viena găseai de toate, important este cîţi bani ai la tine. De la mîncare chinezească, pe care o cumpărai de la aproape 4 euro porţia, pînă la tradiţionalul şniţer vienez, care era în jur de 6 euro, depinde de restaurant. Spre exemplu, două feluri de mîncare chinezească şi o apă minerală au costat 16 euro. O pizza se găseşte la 7,60 euro, iar keceapul costa separat încă 30 de eurocenţi. O îngheţată cu trei cupe imense de la Zanoni-Zanoni costa 2,50 euro. În piaţă, salată de mai multe sortimente, roşii de toate felurile, struguri, mango, mirodenii şi tot ce-ţi poţi dori. Salata verde, cea românească pe care toţi o ştim, este 4 euro bucata, un tip de dovleac, cel din România, din care se fac plăcinte, ajunge la circa 7 euro. Piersicile şi nectarinele costau în jur de 5 euro kilogramul. În supermarket preţurile sînt ceva mai mici, dar tot mari comparativ cu banii noştri. De exemplu, o sticlă de suc carbogazos - probabil cel mai consumat şi mai consumat la noi - la doi litri costă 1,60 euro. O apă minerală, pentru că plată n-am găsit pe nicăieri, era şi la 4 euro. Cu toate că am prins Viena la reduceri, preţurile erau tot mari, comparativ cu ale noastre. Cel mai bun exemplu este al unei rochiţe de plajă, care costa, redusă la jumătate, nici mai mult, nici mai puţin de 69 de euro. Toate bune şi frumoase, numai bani să ai.

Într-un oraş atît de mare merită să mergi doar să faci o comparaţie, să vezi o altă lume. De învăţat toţi românii să nu mai arunce gunoiul pe stradă sau ţigările la întîmplare e cam greu... Cît despresentimelntela care te cuprind cînd vizitezi Viena în doi, nu se pot exprima în cuvinte. E mai mult decît mi-am imaginat şi mi-am dorit! E clar: această experienţă merită împărtăşită cu cineva drag!

Un animal iubeste neconditionat!

2011-05-17T10:38:00.000-07:00

Voi stiti?
Am un caine. Un happy Happy! E ca un magnet pentru copiu, iar adultii il indragesc la prima vedere. Are o fundita rosie sa nu se prinda deochiul de el. E o nebunie curata, mai ceva ca mine. Cainele imprumuta de la stapan si bune si rele. Happylica al meu alearga dupa cine ii da atenti, sare sa-i pupe pe cei care il mangaie si manca cam orice. Sa nu va mire daca sare la voi cand mancati. Are o tactica care nu prea da gres: cum te vede ca mananci vine pe la picioarele tale, se invarte de cateva ori, apoi ridica ochii ca de milog si incepe sa sara pe tine. Daca vede ca n-are succes asa se aseaza in cur, in fata ta, da din coada si te fixeaza cu ochii migdalati ce abia se vad prinre parul alb si mare si... incepe sa se smiorcaie. Mai rau ca un copil. Nici cea mai inghetata inima nu poate sa stea nemiscata de tactica catelusului meu. Va spun din propria experienta!
Am ales sa povestesc in linii mari despre Happylica pentru ca el, desi este doar un caine si nimic nu se va schimba, el stie mai bine decat oricine sa ierte. Stie cand esti suparat si cum sa-ti alunge tristetea din ochi, EL stie sa uite ca l-ai certat pentru ca a ros un cablu, un caine stie sa iarta ca l-ai lasat singur acasa cat ai fost la munca, te intelege cand ii spui ca iti este rau si oricat de suparat ai fi tot ti-ar fura un zambet. Probabil multi dintre noi am uitat sa iubim neconditionat, sa iertam si sa oferim fara sa asteptam ceva in schimb. Am cateva poze cu el pe care le voi posta zilele urmatoare!
Cu drag,
Eu!

Eternitatea intr-o caciula

2010-10-24T03:48:00.000-07:00

Astazi. Da... astazi! O zi conturata in culori tomnatice, mai colorata e caciula mea. Astazi e ziua mea. Da, multumesc! E greu sa ai 24 de ani si 9 luni. Cu spaima deschizi telefonul si vezi... 24.10.2010... ouau! Mai am 3 luni si fac 25. Inca ma invart in cerc. Descopar pasiuni neimaginate si incurc visele cu realitatea. Vorbesc deschis cand nu trebuie si ma inchid in mn cand n am chef. Urmeaza... in p.l mea, n/am chef azi!
Hai gata.. Cu drag Ana,

Nu dau bani pe ganduri!

2010-10-07T05:34:00.000-07:00

Astazi stelele mi-au zambit, ca in fiecare zi de altfel. M-am trezit devreme cu gandul sa-mi beau cafeaua in liniste. Nu am reusit decat sa pufai 5 minute... nu de alta, dar trecusera 40 de minute si nici nu-mi curatasem dintii. Da, se mai intampla! Asa ca am inghitit in sec, mi-am pus mana in par si cu o miscare brutala mi-am ridicat capul de pe masa. De aici totul a venit de la sine. Creierul si-a dat un refresh, poate chiar un dublu refresh, nu de alta dar stand acum si retraind clipa matinala am observat ca imi lipsesc doua momente critice. Cred ca atunci a survenit dublul refresh. Ziua a descurs de la sine. Nimic nou, nimic simplu si nimic interzis! Nici macar un gand... Probabil daca cineva mi-ar da acum cate un ban pentru fiecare gand avut astazi nu mi-ar ajunge banii nici sa beau o cafea.

Cretinitatea unei dispute verbale!

2010-09-07T12:12:00.000-07:00

.. Nici daca ascultam Parazitii cu celebrele versuri "Facem slalom printre cretini zi de zi... Prostii par conceputi pe cale artificial Ca sunt multi ai dracu si nu au nicio boala" nu puteam concepe o asemenea intamplare ireala. Ok sunt multi si au multe succesuri, dar sa ma scuteasca frate cu ale lor imbecilitati! Mai mult de atat nu mai pot comenta. Si eu doza mea de cretinism, dar parca mai beau si apa!

Amintirea unor clipe perfecte langa persoane dragi

2010-09-06T03:47:00.000-07:00

Tu faci totul sa se miste in jurul tau

2010-07-26T06:39:00.000-07:00

Calatori printr o lume ce nu ne apartine. Invatam zilnic cum ca viata e roz si trebuie sa gandim pozitiv in antiteza cu realitatea neagra din spatele cortinei numita: viata. Cu gandul ca iti poti atinge obiectivele si ca esti mai aproape cu fiecare pas de idealul tau, iti traiesti cotidianul uitand ca viata e aici si acum. Da uite ca-mi recunosc defectele si de la logica trec la frica. Imi este frica ca punand ceva in aplicare, consecintele vor fi undeva intre dezastruoase si tragice. Imi e frica sa-mi asum responsabilitatea pentru ideile mele. De cele mai multe ori bune. Dar o sa ma tratez. Primul pas e sa recunosti ca ai o problema. Al doilea este sa meditezi in fiecare zi intre 5/10 minute cu mintea ta. Tu faci totul sa se miste in jurul tau.
Cu drag, Ana.

Am mai desenat o zi

2010-07-12T10:22:00.000-07:00

Stiu... nu mi-am baut cantitatea necesara de cofeina pentru a face fata gandurilor ce-mi zboara nebune prin jumatatea de creieras trezita, asa ca o sa fiu cat pot de scurta! Nu am mai indraznit sa scriu pentru ca nu m-am simtit destul de pregatita pentru a da piept cu realitatea din viata mea! Inca nu sunt in totalitate, dar invat din mers! Daca m-ar fi intrebat cineva la 14 ani cum ma vad peste 10 ani, raspundeam repede si fara echivoc: o iscusita jurnalista cu un barbat care sa ma astepte seara acasa si un bebe pe drum. Adevarat ca nu ma gandeam acum 10 ani ca o sa vina criza economica si asta o sa complice putin situatia. Viata imi da zilnic cate o lectie... de cele mai multe ori nu prea placuta si greu de acceptat. Asa ca invat zilnic cum sa accept imprevizibilul si sa ma bucur de fericirea altora... cat despre a mea... fericirea mea... e un vis pe care nu-l pot transforma in realitate nici cu 10 cafele tari. Din nefericire ochii mei au invatat sa faca scufundari cu mult timp inainte. Traiesc pentru a ma trezi fericita intr-un amar sfarsit!
Cu drag, Anamaria

Am primit premiul Pullllitzer!

2010-06-18T10:06:00.000-07:00

Am primit premiul Pullllitzer, ce plm sunt tare! Multumesc membrilor juriului... ops... stai k a fost doar unu. Reiau. Multumesc juriului comunist ce se pretinde un mare pamfletist! Prietene nu citesc Alchimistul ca e la moda. Citesc fituica in care dai cu semnatura pentru creierele injectate cu morfina ale idiotilor care nu stiu diferenta intre destept si inteligent. Iti apreciez talentul de pupincurist de clasa superioara. Nu ma pretind jurnalist cu experienta si nu ma vreau in viata ta! Vreau drumul meu picurat cu sudoarea fruntii. Muncesc pentru fiecare leu si nu stau sa pup in cur orice javra ce se pretinde mare intelectual al cotidianului. Nu m-am nascut talentata asa ca trebuie sa muncesc. Fa ceva util si foloseste talentul de mare pamfletist punand in atentia publicului declaratile alesilor daca te tine barbatia!
Cu drag si respect pentru mine,
Ana
Acest text este un PAMFLET ( Specie literară (în versuri sau în proză) cu caracter satiric, în care scriitorul înfierează anumite tare morale, concepții politice, aspecte negative ale realității sociale, trăsături de caracter ale unei persoane etc. – Din fr. pamphlet)

Uitam ca ne-au fraierit!

2010-05-30T03:21:00.000-07:00

Noi uitam prea repede. Uitam ca anul trecut ne-au mai taiat un 15%, uitam ca in urma cu cateva luni economia romaneasca duduia, desi alte tari erau in remisie economica. Din iunie vedem alte reduceri ce ne vor afecta atat grosimea portofelului, cat si frigiderul. Stomacul va duce dorul gratarului saptamanal, si se av hrani cu amintirea trasa in poze din vremurile bune. Daca pana acum era in voga silueta Marilyn Monroe, din iunie revine anorexia gen Kate Moss. Acum sase ani aveam salariu 600 lei si pachetul de tigari era 4 lei. Acum tigarile au ajuns ajuns la 9,5 lei, iar a luat-o in jos. Pana si painea era undeva la 50 de bani, poate chiar mai ieftina, iar acum... e 1 leu. Plm, ce dracu mai imi bat capul cu socoteli ca oricum nu-mi ajung banii nici sa traiesc o saptamana.

La piata... sa vand floricele

2010-05-21T04:53:00.000-07:00

Da... uite ca am invatat intr-un mod biyar sa simplific lucrurile si sa-mi folosesc timpul cat mai bine! Desi vroiam sa postez saptamana trecuta aceste ganduri, nu am avut timp si chef.... Asa ca... iat-ma scriind, toto pe fuga, sintetizat ce vroiam sa spun atunci. O alta intamplare pornita de la vorbele ce stau in loc de titlu a declansat in timp real butonul rosu al mobilului, proprietate... mama. Dap stiu... ce dracu sa fac mama e titulara si pe mine! Asta-i viata, luptam sa nu murim de foame, nu mai luptam de mult pentru o casa, o masina, un confort demn de secolul.. luminat! Si de la acel clic pana in prezent am trecut printr-o zi onomastica posomorata, nu a mea, nervi cat sa le tina la soricei de mancare o saptamana si... multe riduri. Una peste alta, nici macar Basescu si reportofonul lui Boc nu au reusit sa ma scoata din starea in care ma aflam. Vorbesc la trecut pentru ca acelasi telefon proprietate "personala" mama, mi-a indus un soc electric intitulat absurd... sms si mi-am revenit, partial. In final sa nu o mai lungesc, m-am scurtcircuitat si inca mai astept aparatul de masurat intensitatea curentului, nu stiu cum se numeste :-??, sa depisteze locul avariat si sa ma repar!
Cu drag,
Ana...

Sabia nu a cazut

2010-05-02T22:46:00.000-07:00

Chiar daca banii au venit cu taraita anul asta si la fiecare salariu am spus: TRAIASCA MAMA, 2010 am calatorit mai mult ca in 23 de ani. Fiecare iesire a fost pe cat de obositoare pe atat de senzationala. Ultima excursie a fost chiar de 1 Mai Muncitoresc la Sighisoara. Multe poze, oameni noi si simpatici (sper sa nu citeasca, nu de alta dar nu vreau sa creada ca e o lauda lingusitoare), peisaje inedite, drumuri bune si o istorie ce-si traieste prezentul. a debutat pentru mine cu o cafea aromata si o tigare in creierii diminetii. O posibila casa in flacari, paradoxal chiar a luat foc un PC in cartierul meu, 100lei pierduti si regasiti, apa, inghetata si o aroma ciudata de... ma simt bine!
Una peste alta, fara a intra prea mult in amanunte acum pot trage linia si socoteala iese pe plus. Cu dragoste, fara... ce mai conteaza, cand dimineata te trezesti cu capul pe aceiasi perna pe carea ai adormit.
Cu drag,
Ana...

Draga-domnule-tovaras-sef

2010-04-21T03:14:00.001-07:00

Aici. Da! Aici e singurul loc unde nu-mi interzice nimeni sa scriu si o pot face cu drag... la fel ca-nainte. Dar rasare o umbra de speranta pentru ca nu e timpul pierdut. Pun zilnic cate o caramida, poate doar asa peste ani o sa am o casa. Ma rasfat in fiecare dimineata cu aroma cafelei facuta la ibric si nimeni nu-mi poate interzice sa ma vad acolo unde o sa ajung. Gust in fiecare seara amara rabufnire a unui esec prematur. Zilnic ma confrunt cu un eu, ce nu-mi apartine. O alta Ana... pierduta intr-un loc sinistru (cum a descris un coleg actuala locatie). Intelesul unor cuvinte s-a pierdut in atati ani de libertate. Nu se mai spune tovarasul, ci domnul sau seful.
Ei bine, cunosc destui oameni cu mansarda mobilata care desi se stiu sefi se autointituleaza colegi. Explicatia e simpla, au prea multa demnitate incat sa accepte din partea "subordonatului" apelative ca sefu sau domnule X. In schimb avem si reversul medaliei: multi accepta si prefera sa fie domniti si alintati cu domnule sau sefu. Ei pentru acestia din urma le adresez o simpla explicatie: respectul se castiga, nu se impune. Oricat de pupat in cur te-ai simti cand cineva iti spune asa, gandeste-te ca poate pe la spate te face cu ou si cu otet. Asa ca "respectabile" cu perfuzii de glucoza in creier, mandria ta de etichetare intr-o societate pe cale sa ajunga totalitarista este gadilata destul cat sa-ti permita sa gadili si tu la rand un alt "respectabil"?
Concluzie: eu nu accept si prefer sa evit cele doua cuvinte in conversatile zilnice. Eu dau respectul cui si-l castiga.
Cu drag si sincere nemultumiri,
Ana

Mai batrana cu... 10 ani

2010-04-15T03:04:00.000-07:00

De cele mai multe ori, in viata, instinctul de supravietuire e mai puternic decat orice calitate umana. Lucru de inteles. Pana la urma nu suntem decat niste animale... cu harul constiintei. Probabil Dumnezeu s-a gandit ca putem fi mai... buni! In proportie de 50% s-a inselat. Viata e o lupta crunta cu tine. De cele mai multe ori reusesti sa pierzi cu capul sus... asumandu-ti responsabilitatea esecului sau cum spunea Salieri "muscatura crunta (n.a. Salieri a spus finala) a esecului". Lacrimile nu imbalsameaza rana... Sangele scrie pe fata cuvinte murdare de durere. Am doar 24 de ani... Ce stiu eu de viata? Suficient cat sa merg mai departe cu 10 ani mai batrana...

Piteştean medaliat cu aur la matematică

2010-04-15T00:26:00.000-07:00

Mai jos am scris cu ochii înlăcrimaţi de... suferinta probabil ultimul text publicabil. Fara prea multe alte cuvinte... va las sa cititi povestea unui elev olimpic la matematica.

Marius Bocanu. Nu este vedetă să apară în ziare sau la televizor. Nu are cea mai cool maşină din România, nici măcar nu are carnet de conducere... Tot ce are acest olimpic se poate vedea în nenumăratele premii şi diplome dobândite încă din clasa a IV-a. Au trecut trei ani de când a participat la primul concurs de matematică. De curând, a atins, cu 27 din 28 de puncte, „cel mai mare nivel din România”, primul loc la olimpiada naţională de matematică.
Vis: „Proiectez nave spaţiale la NASA”
Acum a mai rămas pentru el de cucerit un loc în lotul balcanic de matematică. „Deşi eu sunt în clasa a VII-a şi poţi intra în lotul balcanic din clasa a VIII-a, vreau să încerc acum. Am de susţinut cinci examene pentru a mă califica printre cei zece din lot, dar nu mă îngrijorez. Matematica pentru mine este o plăcere. Să nu credeţi că stau toată ziua cu nasul în manuale de profil. Am timp liber şi prefer să mă uit la documentare, să joc tenis şi baschet, să ies cu prietenii sau să stau la calculator şi să «dezleg» jocurile de strategie. Pe viitor vreau să urmez o universitate ce se axează pe o pregătire intensă a olimpicilor de matematică şi informatică - „M.I.T.” din Anglia. Sincer, acum nu vreau să rămân în România. Visul meu este să proiectez nave spaţiale la NASA. Nu alerg după bani. Ca o paranteză: un rus cu o situaţie financiară modestă a rezolvat o ecuaţie ce făcea parte din cele şapte probleme de matematică nerezolvate în lume. Au vrut să-i ofere o sumă de bani, însă el nu a acceptat, motivând că lui nu-i trebuie bani să fie fericit, făcând ce-i place. Asta cred şi eu... Până la urmă, important este să faci ce-ţi place, dacă ies bani... cu atât mai bine”, ne-a mărturisit băiatul încrezător.
Primul concurs, primul aur
Cu un talent... divin pentru matematică, Marius a fost remarcat prima dată de învăţătoare, Rada Răducanu. Sprijinit de familie şi de învăţătoare, Marius a participat în clasa a IV-a la concursul naţional „Şcoala cu Ceas”, câştigând şi prima medalie de aur. De aici până la medalia obţinută la olimpiada naţională de matematică nu a fost decât un pas muncit din greu. „Timp de trei ani am muncit cu el în fiecare zi la şcoală, ore suplimentare de matematică, gratis. Când am ore cu clasa lui, el stă la catedră şi rezolvă probleme de olimpiadă şi eu fac altele cu ceilalţi elevi. Este un copil extraordinar, dar ca oricare altul, dacă nu ştim să-l şlefuim noi – profesorii - şi părinţii, nu înfloreşte. Vreau ce este mai bun pentru el, tocmai de aceea vreau să meargă la cea mai bună universitate”, ne-a precizat profesorul de matematică al Şcolii Nr. 1 „Nicolae Simonide”, Ion Miu, care l-a îndrumat de trei ani pe Marius.
A.D.
Foto: F.J.

Amadeus şi-a lăsat spiritul la Piteşti

2010-04-13T08:14:00.000-07:00

... Încă mai aud aplauzele din sala de spectacol a Casei de Cultură a Sindicatelor Piteşti, ce au încununat o seară „Amadeus”. Cei în jur de 800 de părtaşi la spovedania lui Antonio Salieri (personajul principal), au fost implicaţi, fără drept la replică, la întreaga acţiune a spectacolului. Pe acordurile muzicii lui Mozart, cortina se ridică şi pe scenă iese din pian Claudiul Bleonţ, în pielea lui Salieri începându-şi... spovedania.
„Ascultaţi-mi spovedania”
Mirosul de tămâie şi de lumânări arse în concordanţă cu lumina slabă de pe scenă a dezgolit în faţa publicului un om cu calităţi şi defecte. Salieri, „îmbălsămatul în faimă” parcurge în spovedanie diferite ipostaze ale naturii umane, de la dragoste pentru şi din Dumnezeu, ironie, intrigă, şantaj, înşelăciune până la omor şi în final... unul dintre cele mai mari păcate sinuciderea. „Ascultaţi-mi spovedania. Nu vreau să mă iertaţi. Vreau să mă înţelegeţi” sunt cuvintele cu care Salieri apropie publicul de firul destinului său. O dată spovedania începută, Salieri îşi mărturiseşte primul păcat: „o lăcomie fără margini pentru dulciuri şi faimă încă de la vârsta de 3 ani.”
Sfântul Ocrotitor al Mediocrităţii
După o viaţă liniştită în care a compus şi a fost apreciat pentru talentul muzical, Salieri îşi începe declinul o dată cu apariţia copilului minune: Mozart, declarând război celui care l-a înzestrat cu talent: Dumnezeu. Dincolo de aparenţe, lui Salieri îi este imposibil să accepte că Mozart este „flautul” peste care Dumnezeu şi-a trimis harul, făcându-l să compună o muzică de neegalat. După mai bine de un ceas, în care personajul principal reuşeşte să ţese intrigi, să păcătuiască, cum chiar lui nu-i venea să creadă de ce poate fi în stare, ajunge într-un final să-l omoare pe Mozart şi să se otrăvească. Fiind din naştere „o pereche de urechi” Salieri cunoaşte la sfârşit „muşcătura finală a eşecului”. Denumindu-se chiar „Sfântul Ocrotitor al Mediocrităţii” personajul principal îşi termină spovedania cu luciditatea rănitului înainte de moarte: „oamenii să-şi aminteacă cu dragoste de Mozart şi cu dezgust de Salieri”.
„Amadeus este ca soarele”
Cu un text mulat pe caracterul uman, pe situaţii similare din viaţa reală Claudiu Bleonţ reuşeşte cu măiestrie şi maturitate să-şi ducă rolul de... excelenţă la bun sfârşit. „Am simţit că publicul a fost cu noi şi a dat partea lui de Amadeus. O sală extraordinară cu un ambitus al publicului de vârste şi preocupări foarte mare, de la elevi de clasa a-X-a, până la oameni de 60 de ani, trecând prin multe domenii de activitate, preocupări, nivel de cultură, de educaţie, etc., Ideea de Amadeus este ca soarele: nu face diferenţă între stăpâni, sclavi, patroni, angajaţi şi din acest punct de vedere a fost o sală pe care am simţit-o îndrăgostită. Practicaţi „Amadeus” să nu ajungeţi ca Salieri şi să spuneţi: de ce Doamne mi-ai dat?” a fost concluzia cu care Bleonţ a plecat de la Piteşti.
„Degeaba umblaţi cu nasul pe sus”
La doar 16 ani, elev la un profil de matematică.informatică bilingv, Vlad Grosu din Turnu Severin l-a interpretat pe Mozart în spectacolul „Amadeus”: „Aici la Piteşti, am jucat în cea mai mare sală de până acum. Au fost mulţi tineri în sală şi calzi. Rolul lui Mozart a fost primul. Actoria este o joacă frumoasă, dar presupune foarte multă muncă. Replima mea preferată din rolul lui Mozart este: Degeaba umblaţi cu nasul pe sus, că to vi se văd cururile” a precizat micuţul Mozart de România.
„Chemaţi-ne şi venim!”

Regizorul spectacolului, Toma Enache a mulţumit pe final piteştenilor pentru primirea caldă: „Am avut parte la acest spectacol de un public minunat şi foarte tânăr. S-a pus o sămânţă pentru pe mai târziu. Îmi amintesc şi eu primele spectacole pe care le-am văzut şi au rămas întipărite pentru multă vreme. Sper ca Amadeus să rămână întipărit în mintea acestor tineri.”
În ceea ce priveşte o revenire a spectacolului în Piteşti atât Claudiu Bleonţ cât şi regizorul spectacolului ne-a spus: „Chemaţi-ne şi venim!”

P.S.: O să pun poze din spectacol, deşi sunt şi eu în unele cu actorul principal şi cu regizorul. Vă recomand cu sinceritate să mergeţi la teatru şi să vedeţi "Amadeus", pentru mine o piesă de suflet.

P.S.2: prima piesă de teatru care mi-a atras atenţia la Piteşti a fost "Dom Juan". Spectacolul de care m-am îndrăgostit a fost "Amadeus". Probabil spectacolele la Casa de Cultură a Sindicatelor Piteşti nu s-ar mai amâna şi tineri şi-ar face "abonament", dacă s-ar face mai des asemenea piese. Aştept cu nerăbdare o altă piesă avându-i pe Toma Enache, regizor, şi Claudiu Bleonţ, rol principal, mult mai bună ca "Amadeus".

Foto: F.JINGA

Am fost pe "Marte"

2010-03-29T14:21:00.000-07:00

... Si apropo de Andrei si de piesa lui... plec pe Marte. Ei bine eu am fost pe Marte, trei zile, "plec de tot, departe de tot, de tot ce-am avut si am pierdut..." Trei zile minunate, aproape... perfecte! Nu am uitat nicio secunda din minunata calatorie in Marte al meu... Fiecare val spart la mal, fiecare voce, cuvant, mangaierea vantului, sarutul usor al soarelui si atingerea apei... si imi lipsesc.
P.S.: nu sunt dusa cu pluta, Marte al meu este... Turcia

Turcia... un vis spulberat de valuri

2010-03-20T11:37:00.000-07:00

Un imperiu puternic ce a scris nenumarate pagini in istoria lumii se afla, in secolul XXI, in plin proces de modernizare si... de adaptare. Imaginea unui popor numeros si cotropitor dispare cand treci granita Turciei si dai de monumente istorice bine intretinute, cladiri moderne in constructie, autostrazi si drumuri aproape ca in palma, o economie in plin avant, institutii de invatamant private, cu numeroase diplome expuse si un sistem educaţional ce la noi cu greu îşi face loc: învăţământul privat. Istoria unui imperiu puternic a ramas in fiecare relicva, actualitatea moderna iese la suprafata prin noi constructii de-a dreptul impunatoare. Intr-un proces de schimbare, inceput de peste cinci ani, Turcia fructifica relatiile interculturale. Maratonul integrarii in Uniunea Europeana trece si pe la Bucuresti. Programul „Coridoare culturale”, initiat de Fundatia „Tuna”, a debutat cu o excursie de promovare a Turciei. Participantii, jurnalisti, au avut sansa sa viziteze intr-un weekend cateva dintre cele mai importante institutii si monumente istorice.
O tara in care istorie isi traieste prezentul la fiecare pas straluceste printr-o promovare "agresiva", dar bine intentionata, la nivel international. In drumul integrarii in U.E., Turcia intampina reforme peste reforme. "Liderii de opinie", jurnalistii turci, sustin cu multa convingere ca reformele sunt o necesitate benefica pentru poporul lor, de aceea le fac. Un lucru mai mult decat bun: constientizarea puterii. Atata timp cat stiu de ce sunt in stare si de puterea pe care o au turcii-Turcia, ce in 2001 a "suferit" o recensiune economica, isi promoveaza agresiv/inteligent prin "excursii", publicitate, mass-media la nivel international o istorie bine intretinuta. Bravo lor! Noi, Romania, suntem capabili, prin reprezentanti nostri sa facem spoturi turistice pe bani grei pentru... nimik! A... scuze pentru a ingrosa conturile nesimtite ale "oamenilor de afaceri prosperi din tara".
Cat despre ce am vizitat... oau! Desi, daca ma gandesc bine nu ar fi fost atat de bine fara compania placuta a celor 25 de oameni din media. Pentru cei care vor sa afle mai multe amanunte despre excursia pilot a mea in Turcia va las mai multe linkuri de pe saitul ziarului la care profesez "Argesul" cu ce am scris si de pe youtube cu imagini video din excursie. Calitatea filmarilor nu e exceptionala, dar fiecare cadru are pentru mine o greutate frumoasa.
Poop dulce...
Anamaria,
P.S. Daca il vedeti pe dr. G. House sa-i spuneti ca imi lipseste din ecran.
http://www.youtube.com/user/forumtuna#p/u/0/ZNfYrquN9Uc
http://www.youtube.com/watch?v=37KmWwcmQdM&feature=player_embedded#at=127
http://www.ziarulargesul.ro/

Shania Twain-Forever and for Always

In(cap)atanata la dr.G.House

2010-03-18T06:35:00.000-07:00

Am fost in Turcia cateva zile. In curand voi relata cateva momente cultural-istorice si aici. Deocamdata vreau sa scriu despre experienta personala... Turcia. Ce tara, ce lume, ce cultura, ce... vis devenit peste noapte realitate.

Intr-un interschimb de replici picante, idei neargumentate si un surplus de energie amestecat cu oboseala am trecut cu brio si dezamagire, testul fructului interzis. Mai aproape cu un gand si jumatate, de un imperiu... ar fi necesar un consult medical la nimeni altul decat... dr. G. House. Din nefericire actuala situatie personala si financiara nu-mi permite un asemenea consult, asa ca am sa ma multumesc cu un... vis. Paradoxul psihologic din acest caz este unul mai mare... si apare intrebarea: marea se uita? Vantul te ia, dar unde te duce? Renunti la apa fara sa te scalzi?

Am visat intr-o noapte ca te tineam de mana, marea era aproape... Visul s-a preschimbat in cenusa cand dimineata m-ai sarutat si dupa maximum 30 de minute... m-am trezit. Astazi, ieri sau poate maine... prezentul meu, nu e al tau. Nimic nu se intampla fara rost in lumea asta... ce o sa urmeze? Ramane de vazut! Eu sunt aici... tu esti acolo imbracat in amintirea unui vis aproape real.

... si ma gandesc la tine, dr. G. House!

Femeia, de la A la Z

2010-03-08T00:22:00.000-08:00

O enigma pentru unii, un raspuns existential pentru altii: femeia. Mai frumoasa decat orice floare, cu un parfum a carui compozitie doar ea o stie. O minune ce a adus pace, razboi, iubire, gelozi si... viata. Un trup, al caror linii nici macar Leonardo da Vinci nu a reusit sa le inteleaga. O inima aproape de tine in orice clipa. Femeie=bunica, mama, copil, sotie, amanta, iubita, angajata, sefa, eleva, studenta, vindecatoare, etc. Multe poti spune despre o femeie, multe poti face pentru o femeie, dar lucrul cel mai tanjit de ea, esti... chiar tu, iubirea din viata ei. Pentru tine ar "merge desculta pe o caldura de peste 1000 de grade C, pana la capatul pamantului si inapoi", dupa cum a spus o critica in viata. Pentru tine, ar renunta la ea. Cel mai frumos cadou din viata ei, esti chiar... tu!
La multi ani doamnelor!
P.S.
intrebare: Si daca Dumnezeu nu ar fi inventat femeia, barbatii ar fi trait mai fericiti? Tu ai fi fost ami fericit?

Pas cu pas... pe drum sigur!

2010-03-05T05:47:00.000-08:00

Si daca va intrebati ce s-a mai intamplat cu cheta noastra (a ziarului Argesul) ei bine, inca suntem in tratative de plasare a borcanelor cu diferiti oameni. Incet, dar sigur, continuam drumul asfaltat cu responsabilitate si vom duce la bun sfarsit campania inceputa. Deocamdata ma bucur sa va anunt ca avem si pe saitul www.ziarulargesul.ro un sondaj in partea stanga, deci puteti vota si lasa comentarii.
Pana la noi detalii va urez weekend placut.

Ban cu ban facem... asfalt

2010-03-03T11:31:00.000-08:00

Incet, dar sigur argesenii au prins ideea noastra si s-au intrecut in a plati... cu aceeasi moneda... autoritatilor care nu si-au dat interesul sa intretina drumurile. Intr-un tur de forta, cu borcanul in mana, prin zona centrala a Pitestiului am vorbit cu cativa soferi. Borcanul deghizat in pusculita a facut senzatie. Pe langa maruntis, conducatorii auto ne-au dat si cateva informatii calde din traficul ingreunat de cariile soselelor.

„Cheta pentru drumurile RUSINII”

2010-03-02T03:45:00.000-08:00

In prag de primavara, cand zapada topita a scos la iveala nu ghioceii, ci gropile de pe sosele, ziarul „Argesul” a inceput campania „Cheta pentru drumurile rusinii”. Initiativa gazetareasca s-a nascut in semn de solidaritate cu soferii care si-au stricat masinile pe drumurile deteriorate din Arges (si nu numai). Ne-am gandit ca, daca tot nu sunt bani in „buzunarele” autoritatilor pentru repararea si intretinerea drumurilor din judeţul Arges, atunci sa facem (tot) noi, contribuabilii, o cheta pe plan judetean (se poate extinde pe plan national!) si sa strangem fonduri pentru asfaltarea soselelor care arata (unele) ca dupa bombardament. „Harta” gropilor judetene se poate comprima in cateva cuvinte "la dracu! peste tot sunt gropi". Asa ca, nu stati cu mainile in buzunare! Indrazniti si aruncati „la caterincă” mărunţiş în borcanul deghizat în... puşculiţa gropilor.
Noi (ziarul Argesul) va asteptam la sediul redactiei, sa le-o platim cu aceeasi moneda. Pentru mai multe detalii... lasati intrebarile aici.

P.S. Campania abia a debutat, cat de curand, veti putea gasi borcanele in care puteti "arunca" in autoritati cu maruntis si in principalele supermarketuri din Pitesti. Adresa noastra (ziarul Argesul) este: b-dul Republicii, nr. 88. Totul sta in puterea noastra, noi ii ridicam, noi ii coboram, noi vom arunca cu maruntisul rusinii in ei.

Hay la... peste tot!

2010-02-22T04:17:00.000-08:00

... Si daca n-ar fi ne-ar parea rau. Nu vorbesc de iubire... nu acum. Astazi vreau sa vorbesc despre ziua de sambata. O zi plina. O fosta zi libera. Singura zi libera... ocupata. Trezirea pana in 8, aproape normal pentru o zi de munca. Cafeaua, tigarea, apa (intodeauna e rece), machiajul, aranjatul, imbracatul, a... sa nu uit televizorul pe fundal. Si cu cateva minute trecute peste ora 10, incuiatul usii de la intrare in spatele meu. Troca, troca cu tocurile de 5-7 cm, pana la parter, cred ca m-au injurat toti vecinii de la etajul patru in jos. Asta este. Drumul spre locatie plin de momente gen filmele cu prosti. Eu intr-o rochita cu patru degete peste buci, "toace", flori, cadou, gheata, taximetristi, casca-gura si inevitabil patinajul artistic de o deosebita finete demn de expresile folosite in dezechilibru (sa-mi bag "bip" in tocul si gheata "bip", etc.).
Locatia mentionata mai sus a fost Casa Casatoriilor, dap... un var s-a casatorit. Moment incarcat de emotie nervoasa pentru mine (intemeierea unei familii e un tel pentru multi). Evenimentul a fost unul intim. Participantii au fost din familie, mi-am descoperit si revazut cateva rude. Neam mare. Pe langa simpaticile afirmati de-a dreptul enervante gen: "Ce frumoasa te-ai facut. Semeni cu Elena (n.m. mama) leit", au fost si momente de fericire, gen bolta de flori pe sub care au trecut mirii si orezul aruncat pe ei.
Bineinteles, dupa casatorie a urmat o petrecere. Muzica, dans, mancare, multe cafele si pe la 9, cu parere de rau si cu psihicul terminat am plecat acasa... Da... nu am terminat de povestit. Ajunsa acasa, am aruncat toalele parfumate cu fum de tigara, mi-am retusat machiajul si am plecat. Unde? In club. Superb moment, pacat ca ma luase un somn crunt. Locatie: Diamond. Insotitori: prieteni. Toale: cumparate din Bucuresti, ca-n Pitesti au dat faliment magazinele (a fost o gluma adresata unei purtatoare de strampi de-a dreptul meseriasi, colectionati din Bucuresti. Da au meritat drumul si bani). Apropo, stiti de ce am ales sa ies, desi eram franta? Simplu: am vrut sa ma vad cu ai mei "nebuni". Nu mai iesisem impreuna de prea mult timp. mai mult decat atat, nici locul unde am fi mers nu ar fi contat, atata timp cat am fi stat impreuna.
Prietene, in Diamond, sambata e gol. Bate vatu si poti juca prinsea ca ai loc. Nu stiu daca va puteti imagina, dar cel mult 60% din mese au fost ocupate. pe ringul de dans un "nebun" penibil. Ii lipsea lantul la gat, ca burta o avea. Pupaza peste colac, dupa ce am luat o gurita din bautura nonalcoolica "safe sex" si DJ-ul a bagat o melodie de pe vremea cand frecventam astfel de locatii, pentru tineri, m-am ridicat la dans. Sa vezi beleaua dracu, ca cel putin o ora am dansat in continuu. Ca-n vremurile bune. Am ajuns in pat, la somn, in juru de 3. Deci, am stat la distractie sambata de la 10 pana la 3 np. Facand o medie ajung la frumosul record de 17 ore distractie! Jos palaria in fata organismului meu rezistent!

Vise... matinale

2010-02-17T05:39:00.000-08:00

... Nu s-a crapat bine de zi. Alarma de la telefon nu a apucat sa sune. O aroma de cafea prospat macinata imi ataca, fara drept la replica, pupilele nazale. Deschid un ochi. Un colt al camerei e luminat slab de afara. Iar nu am tras jaluzelel. Intind mana de parca ar trebui sa gasesc cafeaua langa pat. Oasele incep sa trosneasca. Trag patura peste cap, dar somnul nu ma mai ia. Intind mana sa iau capodul, dar nu ajung. Dau patura la o parte cu o miscare brusca si trag pe mine capodul. El e rece, eu sunt calda.. cine face cafea in casa? Un zgomot de vasarie se aude prea tare. Uf... mai intai miros de cafea, acum vase... clar nu m-am trezit. Deschid usa. Dau sa ies din camera, dar... vad doua cafele puse pe masa. Cateva feli de margarina, cu branza pe deasupra si pachetul de tigari. Usa de la baie se deschide. Cu un zambet larg si cu o lumina prea sclipitoare pentru 6.00 am. "Vroiam sa te trezesc cu micul dejun la pat. Sper ca nu te-a trezit zgomotul de la bucatarie..." Nu apuc sa-i dau un raspuns ca ma ia in brate si ma saruta. Nimic nu poate perturba sentimentul de linistea din bratele lui. Acolo ma simt acasa... Abia acum suna telefonul. Intind mana sa-l opresc, dar sunt in... pat!

Mare, dubla sau mica?

2010-02-05T12:10:00.000-08:00

Am prostul obicei sa tin minte ce trebuie sa uit, invers nu... Paradoxal, acum am in minte niste flashuri, in care protagonsita fiind, vreau sa le uit! Am fost ce nu mi-am dorit si am facut ce nici nu-mi imaginam, nimic grav... oricum. Cu toate astea... cred ca am pierdut persoana pe care o iubesc, ma iubeste. O sa ma iubeasca pana la ulima suflare, dar o sa ma ierte? Poate e prematur sa vorbesc despre asta... imi pare rau! Daca as putea mi-as schimba caracterul pentru tine, dar nu pot... asa ca zarurile au fost aruncate, sa vedem ce pica! Oricum, daca citesti... imi pare rau... chiar am vorbit serios cel putin 80% din cate imi amintesc... Noapte buna sau adio... "iubitule"

La multi ani... mie!

2010-01-25T00:15:00.001-08:00

"Implinire" un cuvant mic cu o semnificatie mare. Am auzit zilele trecute o propozitie care m-a marcat "Langa tine ma simt implinit..." Pentru cateva minute am inteles pe deplin semnificatia unui cuvant plin de consoane. Am trait cuvantul ca si cum mi-ar fi fost adresat mie. Iubesti traind sau traiesti pentru a iubi? Intreaga mea existenta de pana atunci a capatat alt inteles... Abia acum vad culoarea unui trai neimplinit. Cum poti iubi fara sa te daruiesti, fara sa dai cei mai bun din tine, fara sa astepti in schimb doar... iubire?
Cei 24 de ani impliniti pe 24 ianuarie au adus o dorinta neimplinita, o seara perfecta langa o persoana mai mult decat speciala... Prieteni, amici, cunostinte, cadouri, zambete, lacrimi... si chiar mai mult decat imi puteam dori. Momentele unice si un gust amar ce nu a disparut nici dupa ce am mancat o intreaga ciocolata.

Astazi pentru totdeauna!

2010-01-19T03:29:00.000-08:00

Undeva intr-un colt din lume, ascuns intr-o camera, sub un pat sta pitit un suflet. Un suflet, ce asteapta un alt suflet. Jumatatea perfect a unui iubiri rupte din rai. Altcineva atat de aproape cu gandul il asteapta. Nu stie cand, unde sau cum va veni... stie doar ca va veni. Nimic nu e intamplator pe lumea asta si nimic nu se mai inveneza, totul se reinventeaza.
Necunoscutele le-au descoperit altii. Noi doar, le-am invatat. Si paradoxal, le-am invatat sa le uitam. Si ne-am intalnit sa ne despartim. Viata e ca o gara. Niciodata nu stai prea mult in ea. Vi, astepti trenul, intrii in vorba cu oameni si... pleci. Unde? Spre o alta gara. Si de aici tot asa. Nu o sa imi vand parul pentru o iubire, pentru ca am invatat sa iubesc cu capul. Nu astept o minune pentru ca totul in viata are la baza matematica. Prind cat mai multe si pastrez ce e mai important. Imi amintesc cine sunt cand ma uit la altii. Traiesc incercand sa fac ce mi se pare corect. Iar in raport cu altii, am multe de invatat si prea putin timp. Intr-o viata prea scurta, nimic din limitele mele, mereu altele, nu este de neatins si imposibil. Am ceva ce nimeni nu mai are... un gram de intoxicatie umana.

Fara regrete!

2010-01-10T09:09:00.000-08:00

Daca maine ar fi sa mor, nu am regrete! Nu spun ca nu am planuri cu mine, pentru ca inca mai am multe de facut in viata asta, dar din ce am apucat sa fac nu regret nimic. Am trait fiecare clipa cum am putut si cum am simtit. Am avut sansa sa cunosc adevarati oameni, modele de conduita intelectuala, morala, social si personala. Am avut langa mine prieteni care m-au ajutat cand mi-a fost greu. Am mai multe cunostinte decat imi amintesc. Am aflat semnificatia unor cuvinte ca: iubirea, gelozia, ura, invidia, egoismul, fericirea, extazul, implinirea, recunostinta, indatorirea. Am fost indragostita de un "Inger" si am iubit un "Defect". Am fost "Barbi" si "Iubita" sau "Gaza" si "Pui mic" al cuiva. Am fost nepoata, copil, prietena, amica, cunostinta, angajata, sefa, eleva, studenta, iubita, "amanta". Mi-am implinit vise (am fost iarna la mare, etc.), am vazut meleaguri de o frumusete inimaginabila. Am stat in locul unde Raiul se intalneste cu Iadul. Cel mai superb peisaj, de o frumusete neasemuita-Vidraru. Prin ochii unora am vazut Ibitza, Italia, Spania, America, Grecia, Parisul. Am copilarit pe meleaguri in care pamantul miroase cand ploua si izvoarele au mereu apa proaspata. In gospodaria copilariei, am cunoscut pentru prima data gustul aromat al cireselor mancate din varful pomului. Teii, m-au adapostit zile intregi si am vazut pentru prima data imensitatea cerului. Cei doi brazi au fost cei mai ieftini si cei mai eficienti paznici. Si uite asa am sintetizat in cateva fraze aproape 24 de ani de viata. Pentru urmatorii zece am multe de vazut, de facut si de demonstrat. Seara buna si la multi ani 2010!
Cu drag si raspundere, Ana.

bzzz...

2009-12-27T23:34:00.000-08:00

E intuneric. Un intuneric covarsitor. Doar ochii tai stralucesc in lumina slaba de afara. Aceiasi ochii pe care ii iubesc fara motiv... nu au nimic deopsebit. Nu spun o poveste. Nu au o culoare deosebita. Nu stiu sa iubeasca. Poate nu au stiut niciodata. Nu sclipesc fara lumina. Nu sunt frumosi. Nu mi-au apartinut niciodata... Acei ochii reflecta neantul din tine si vidul din mine. O iubire fara inceput sau sfarsit. O iubire fara interese sau nevoi. O iubire fara intrebari sau raspunsuri. Cenzurata intr-o lume lipsita de initiativa. O iubire ce suge bucuria din mine ca floarea apa din pamant.
Am invatat ca iubirea, iarta, uita, da fara sa ceara si iti da drumul... te lasa sa zbori.

Rumegusul societatii!

2009-12-23T00:29:00.000-08:00

Da, am ceva timp liber... nu ma mai pot plange. Pacat. Am timp, dar nu ma pot bucura de sarbatorile astea. D c? plm e greu de spus... Pana la urma stii vorba aia, degeaba nu esti prost, daca nu ai noroc! Eu nu am fost cand s-a impartit norocul... tragic, dar adevarat! Superb, exact ceea ce mi-am dorit! Mos Craciun exista doar pentru cei cu bani! Pentru noi, rumegusul societatii, cuvantul iubire si-a pierdut sensul, iar Mosul a murit undeva in copilarie! dezamagire, dezgust, sila si deznadejdie... cam atat! un Craciun fericit si voua!

Iupi... ninge!

2009-12-15T00:02:00.000-08:00

Dap, ninge si-mi place! La naiba, in puii mei, afara ninge infernal de frumos! Gutuile se coc pe plite, copiii se joc in zapada si in oras, nervii celor din trafic se intind la limita nebuniei... o recomandare: lasati masina acasa si bucurati-va de vremea asta!

Vid(raru) in inima mea...

2009-12-13T23:44:00.000-08:00

Nu stiu daca ninge sau nu la Vidraru... Nici nu vreau sa stiu, pentru ca nu o sa vad momentul unic cand din intuneric cad fulgi albi de nea in vid, pacat. Uneori cele mai frumoase locuri sunt cele pe care le poti atinge, dincolo de imaginatie, de vise si de imprejurari un loc unic in inima fiecaruia exista. Un loc unde totul este perfect, unde cuvantul rai capata nuante, forme si claritate. Acolo, in "raiul tau", la inceput, ai impartit cu cineva simtirile pe care le-ai trait, iar acum s-a scris sfarsitul. Cateodata, trebuie sa inveti sa dai drumul si celor mai dragi momente... chiar daca doare!

Când te culci cu un preşedinte şi te scoli cu altul...

2009-12-09T00:49:00.000-08:00

Zeci, sute sau chiar mii de dovezi ca aia au furat! Oau ce noutate... prietene stim ca ambii candidati au furat, singura diferenta este ca unii au furat mai mult! Dap exista asa ceva intr/o tara democratica!
Citeam ami devreme un articol pe realitatea. net "România, în topul celor mai riscante 10 ţări din lume, după scrutinul de duminică". Oau superb, exacte ceea ce mi-am dorit. Daca ne fortam mai mult eu zic ca scoteam cel putin un loc 3, dar nu e timpul pierdut... cine stie. Deasemenea m-am si amuzat... s-au facut bancuri cu elegerile... "Când te culci cu un preşedinte şi te scoli cu altul, e clar, politica e o... femeie uşoară."

Cu nervii de guma!

2009-12-08T02:33:00.000-08:00

La dracu, pot injura in blogul meu sau si aici treb sa ma cizelez? Superb... introvertita sau doar tampa? Asta ar fi o intrebare buna! Da, la dracu ce mai conteaza, cand mai clar de atat nu poate fi! Acum ce sa fac sa nu ma supar, sa ma abtin... da stiu va intrebati de ce? Problema e ca nu gasesc cuvintele potrivite sa spun... cu ce drept si ce castig sa ma ascund atat? Paradoxal, de sapte luni aceiasi poveste zilnica, nocturna si nimic nou! Un mare cacat infasurat in roz.
Te iubesc, nu te iubesc, te as fute, nu am chef, vin nu vin, hai sa stam impreuna, nu mai stam, hai sa muncim nu mai muncim, hai sa... hai ca poate, hai ca car hai ca mar! Prietene, ai facut din mine nimic. Trebuia sa invat de la tine ce stiu, nu de la altii! Crezi ca am uitat minciunile si promisiunile in van, crezi ca am uitat ca m-ai impartit, crezi ca nu stiu ca nu esti decat un politician prost! Daca in ochii altora ai fost un simplu "sunt cu tine ca am nevoie de tine", la dracu, in ochii mei ai fost pe departe altceva...
Asa ca lasa-ma dracu cu tampenile tale de kkt si jocurile tale proaste, joci mai tare ca mine pt ca nu stii ce e in joc... o pustoiaca de 23 ani a fost langa tn, cum a stiut si a putut mai bn! Imi pare rau... ca nu ai vazut asta nici acum, in turul asta.
Apropo, asta este pt politicianul pe care l-am votat!

Pres(edinte) de sters

2009-12-07T03:26:00.000-08:00

Dap. Aseara era Geoana in top. Astazi la 8 a fost Basescu. Oau o sa avem un Pres(edinte) ca acum 20 de ani! O sa cant imnul cand o sa ma sterg pe un pres, inainte de a intra la munca? Superb, exact ceea ce mi-am dorit! O campanie electorala murdara si un rezultat, cel putin pana acum, la fel de murdar. Nu mai ramane decat sa ne stergem pe presul democratiei invocat cu atat ardoare de Base(scu). Felicitari Romania, felicitari romanilor ati primit ce ati cerut! Sa vedem ce o sa iasa... de acum!

Carti 3D... cum vine asta?

2009-12-07T03:20:00.000-08:00

Pe vremea mea nu stiam de film 3D, dar de carti 3D sau de carti cu forma de telefon. Am impresia ca societatea a evoluat si eu am ramas undeva in urma... cand s-au inventat cartile astea? Eu unde am fost timp de 23 de ani, de am pierdut toate astea?

Unde au disparut cartile vechi cu miros de cerneala prospata si cu putine desene?

Dragoste cu ochii inchisi

2009-12-06T01:03:00.000-08:00

Sunt momente in viata unice si scurte. Clipe in care nu e nevoie decat sa inchizi ochii si printr-o minune e in fata ta. La o distanta de cativa cm, intinzi mana si ca ii cunosti fiecare linie a fetei, nu mai descoperi nimic. Fiecare por te cunoaste si il cunosti. Acolo mana ta e acasa. Buzele se duc cu precizie si-i saruta buzele. Nasul tau se intalneste cu al lui, ca intr-un joc al simturilor. Cu ochii inchisi, va cunoasteti mai bine decat o mama isi cunoaste copilul. Si toate astea intr-o clipa, un moment in care timpul nu are valoare. Un miraj perfect al momentului in care stii ca ai trait dragoste cu ochii inchisi.

Momente din zi

2009-12-03T00:19:00.000-08:00

Zilele trec mai repede decat pot concretiza cum trec. Daca acum ma trezesc, nici nu-mi dau seama cum am ajuns iar in pat sa dorm... ma cam enerveaza. Mhhh... ma simt si naspa in ultima perioada, pana mea... nu vreau sa ma plictisesc, dar nici sa ma uit la mainile mele si sa constat cu stupoare ca peste noapte degetele mi s-au lungit si parca nu gasesc puterea nici sa tastez. una peste alta, ma ingrozeste durerea de cap zilnica si cascatul continuu...
Astazi, o alta zi, la dracu nici nu stiu in cat suntem!

Roman prin sange!

2009-12-01T04:56:00.000-08:00

Rar mi-a fost dat sa intalnesc asemenea oameni, care vorbesc, simt si traiesc romaneste. Pacat ca nu sunt mai multi ca el!

Aurel Toma, 85 ani: „Abia am ieşit din spital, dar astăzi am vrut neapărat să ies pe centru să simt că este sărbătoare. Ziua Naţională a românilor o petreceam, în copilărie în familia din care mă trag aşa cum creştinii sărbătoresc ziua de Paşte şi de Crăciun, aşa importanţă dădeam acestei zile. Eu sunt ardelean, dar de 50 de ani m-am mutat aici. Din familie am învăţat ce înseamnă patriotismul, din cei şapte ani de acasă. Tata de ziua de 1 Decembrie scotea drapelul şi-l punea în poartă, şi-mi spunea: „măi copile să fii nedespărţit de drapel şi de patrie toată viaţa, şi-n politică să nu te bagi că aştia mănâncă ţara” şi acestă învăţătură mi-a rămas în sânge. Drapelul din casă nu lipseşte. Eu am considerat ziua Unirii ca fiind una dintre cele mai importante sărbători. Tata îmi povestea, când eram mic, că un preot din satul meu, în anul 1916, a spus după ce a făcut slujba în biserică: „Ne ajută Dumnezeu şi o să fim România Mare”. A doua zi, preotul a fost ridicat şi a murit în puşcărie. A vrut să-mi demonstreze ce face politica, dar morala este că la patrie trebuie să ţi.”

Voi sunteti romani sau mai simtit romaneste?

Relaxare cu portia!

2009-11-28T02:53:00.000-08:00

O zi buna sa stai si sa lenevesti, in casa, in pijamale, la tv, muzica si multe alte nimicuri pe care in timpul saptamanii nu apuci sa le faci! Daca ieri eram obosita, stresata, nervoasa, incrancenata astazi sunt un parazit, un catelus mumos si simpatic care nu face nimic... sau cel putin am apucat sa fiu cateva ore(de cand m-am trezit pana acum)... iar incepem! hai zi buna pentru cei care se pot bucura de o zi intreaga de lenevit!

Oameni de kkt

2009-11-27T01:40:00.000-08:00

Si daca te gandesti ca exista o lume roz cu acadele, fluturasi si zane bune, da-ti doua palme peste fata sa te trezesti! Oamenii sunt reali, viata este reala si multe fapte sunt de kkt. Intr-o echipa, sau mai bine o presupusa echipa, ar trebui sa existe cominucare, respect si disciplina, nu stiu daca ordinea este cea mai buna, dar cam astea sunt principalele calitati pe care ar trebui sa le regasesi. Ei nu! Instinctul primordial de animal iese la suprafata in momente de stres, nervi si suspans si... cand la mijloc sunt bani. Da, abia atunci vezi cu cine faci echipa sau pe cine ai pe langa tine! Asa ca, la dracu, trezestete si nu mai pune botul la vrajala de LaBeUnu cu moderator, invitat si realizator Base, ca mie una, imi vine sa ma bas, cand il vad pe Base, pardon Taian Basescu, presedintele Romaniei, o tara care dintr-un motiv anume sau o minune inca mai exista...

hai, ingerasule... la multi ani!

2009-11-09T23:30:00.000-08:00

De cateva zile ma tin sa-ti spun "La multi ani!" de ziua numelui tau. La multi ani, Mihai... ciudat, de obicei era mai simplu sa-ti scriu un sms, dar... acu nu l-ai mai fi primit asa ca uite iti scriu un sms pe blog... cel putin vezi ca mi-am concretizat gandul. Imi amintesc ca de ziua ta de nastere ti-am trimis un sms intarziat, mai explicit la cateva zeci de minute dupa ce trecuse ziua ta... dap sunt uituca. Hai la multi ani! Dumnezeu sa te ierte si sa te odihnesti intr-un loc pe placul tau: plin de culori, flori si multa veseli.

Un inger a atins stelele...

2009-11-02T07:37:00.000-08:00

E o seara buna sa-ti scriu. Au trecut cateva zile de cand am aflat de tragicul accident, dar nu am gasit nici acum cele mai bune cuvinte pentru a spune cateva ceva despre tine, pentru ca inca nu-mi vine sa cred ca nu mai esti printre noi... Nu a fost om care sa te cunoasca altfel decat un mare zambet, un chip angelic care s-a asezat prea devreme printre ingeri. Atata viata, atatea vise, atata sensibilitate si multa incredere in tine si in cei din jur. Iubeai fiecare secunda, langa tine clipele erau unice, aveai un mod aparte de a simplifica lucrurile, numai printr-un zambet strengar alungai orice urma de oboseala.

Mhh... stau si-mi amintesc momente cu tine si zambesc. Le-as putea creiona in cateva cuvinte, dar ce ar mai ramane intre noi? Si totusi... una din toate merge, de dragul amintirilor. In perioada cand ne-am cunoscut eu eram la radio, inca mai faceam pe DJ-ul, ce vremuri! Tin minte ca intr-o noapte am mers din centru pana la stadion pe jos, noi si caini mai eram la ora aia pe strada. E, si ajunsi la stadion ce puteam face? Am sarit gardul sa alergam... dap inca imi amintesc cerul vazut de aproape si iar un mare zambaret langa mine... Dar de, nu puteam fi doar noi pe stadion, mai erau si paznici. Bineintels ca ne-au legitimat si am plecat pe jos, din nou, pana in Razboieni, tu la taxiu si eu acasa.... Alte amanunte din mica povestire raman intre noi... si multe alte amintiri pentru noi.

Te-am cunoscut si iti multumesc, Mihai! Ai reusit sa schimbi ceva in mine atunci, iar acum mi-ai amintit de ce eu! Iti multumesc, Ken, in numele unei prieteni grozave si unor amintiri pe care le voi pastra cu drag de-a lungul anilor. Ai grija de noi din ceruri, ingerasule!

Farmaciile, la un pas de... impas

2009-10-29T09:06:00.001-07:00

În judeţul Argeş, farmaciile nu şi-au mai primit banii pe reţetele compensate şi gratuite încă din luna iunie. Ultima plată efectuată de Casa de Asigurări de Sănătate Argeş a fost făcută pentru luna iunie în luna septembrie aşa cum era prevăzut. Prelungirea termenului de restituire a banilor pe reţetele compensate farmaciilor de la 45-50 de zile la 90, respectiv de la 90 la 180 de zile de la validarea facturilor creează un blocaj între farmacii, distribuitori şi importatori.
Banii vor veni... legal
„De la apariţia actului normativ prin care s-a modificat Hotărârea de Guvern 1.714 care reglementează acordarea asistenţei în sistemul de asigurări sociale de sănătate plata medicamentelor furnizate de către farmacii se face pentru activitatea curentă, respectiv medicamente compensate şi gratuite, altele decât cele pe programe naţionale de sănătate într-un interval de până la 180 de zile şi maximum 90 de zile pentru programe de sănătate, după validarea facturii depuse de furnizorul respectiv. Factura trebuie validată în maximum 30 de zile de la depunerea ei la Casa de Asigurări de Sănătate. Deci din punct de vedere al regulamentului faptul că nu s-au făcut plăţi începând cu luna octombrie către farmacii se explică prin respectarea acestui act normativ. Ultima lună pentru care s-au făcut plăţi a fost iunie şi s-a plătit în luna septembrie, iar din luna iulie conform actelor în vigoare ar urma ca plata se se facă începând cu anul 2010 pentru medicamente compensate şi gratuite în funcţie de finanţările pe care le va avea Casa de Asigurări de Sănătate Argeş în acel an. Este o situaţie destul de delicată cu care se confruntă unităţile farmaceutice, iar dificultatea o reprezintă faptul că foarte multe farmacii mici sau puncte de lucru ale farmaciilor din mediul rural s-ar putea închide în această perioadă. Din cele 93 de societăţi comerciale cu care Casa de Asigurări de Sănătate Argeş are contracte de furnizare de servicii farmaceutice, până în acest moment avem semnale de la anumite farmacii că şi-au închis aproximativ 7-8 puncte de lucru din mediul rural”, a precizat directorul pe relaţii cu furnizorii, Anci Ionescu.
Fără medicamente murim!
Pe de altă parte, farmaciile îşi continuă activitatea cu teamă de ce va urma. „Suntem societăţi comerciale şi trebuie să supravieţuim. Adaosurile şi discounturile de la furnizori nu acoperă toate cheltuielile necesare unei bune funcţionări ale farmaciei. Lucrurile stau foarte simplu: Casa de Asigurări de Sănătate dacă nu rambursează la timp conform contractului-cadru valoarea compensată a reţetelor eliberate de farmacie se blochează. Avem de plată salarii, chirii, utilităţi, impozite, distribuitori şi alte cheltuieli. Termenele de plată stabilite între farmacii şi distribuitorii s-au făcut conform contractului-cadru încheiat cu Casa de Asigurări, aceste termene neputând fi depăşite în momentul de faţă. Totul este un lanţ, noi avem un contract de respectat cu distribuitorii, ei la rândul lor au cu importatorii şi, dacă acest contract nu se respectă, lanţul se rupe. Momentan, nu s-au dat banii pe iulie, august şi septembrie şi fondul aferent acestor luni a fost dirijat către plata salariaţilor din sistemul sanitar. Din această lună o să avem probleme cu plata datoriilor către distribuitori. Noi avem trei puncte de lucru şi 80% din venituri se distribuie către plata salariilor, chiriei şi impozitelor. Când nu o să mai avem bani să plătim distribuitorii, o să închidem, o să creăm o pătură de şomeri calificaţi, nu o să mai plătim impozite la stat şi o să stăm acasă”, a precizat Gabriele Burnei, asociat unic la Farmacia „Mona”.
Argeşenii a căror viaţă depinde de medicamente sunt îngrijoraţi şi nu găsesc soluţie la acest blocaj. „Am aflat ce urmează să se întâmple la nivelul farmaciilor. Sunt bătrân şi bolnav. Soţia mea are diabet şi are nevoie de medicamente pentru a trăi. Fără medicamente murim, ce să facem”, a spus Romică Antonuţ, în vârstă de 68 de ani.

Def(ectele) prieteniei

2009-10-29T01:01:00.000-07:00

Dimineata la cafea, gandesc mai repede decat pot intelege ce gandesc. Astazi de dimineata, la cafea am inteles cateva nume de prieteni dragi pusi intr-un sertar al amintirilor. Cu multi nu am mai vorbit de multa vreme. Cu unii vorbesc rar si cu altii cel putin o data pe saptamana. Toti imi sunt dragi si cu toti am amintiri frumoase. Astazi, insa, ma voi opri asupra unuia: vecinul Jo. Da, il stiu de un car de ani, inca ma mai mir cum de m-a suportat atata timp. Are un mod aparte de a fi si gaseste in mine multe lucruri pe care multi nu le vad. Cand ma vede zambeste, explicatia lui este ca il binedispun, raspunsul meu simplu: ma bucur! Cand merg cu el pe strada spune ca sunt mai galagioasa decat orice alt zgomot, spune despre mine ca intodeauna am o explicatie diferita pentru orice si astea sunt doar cateva din motivele pe care, in timp, mi le-a dat la intrebarea mea simpla: de ce ma mai suporti?
Sunt multe de spus despre vecinul Jo, si-i spun asa pentru ca prea putini stiu despre cine este vorba... si poate el nu vrea sa-si dezvaluiasca adevarata identitate! Cine stie, eu una nu l-am intrebat, dar am ales din propria initiativa sa-i protejez adevarata identitate! Una peste alta, am vrut doar sa scriu si aici ce vede unul dintre prieteni in mine, altii-nu prieteni-pretind ca ma cunost, dar nu stiu nici macar cat am la interfon!
Hai, va poop si zi buna!

România câinilor electorali!

2009-10-28T00:51:00.000-07:00

Acordurile unui pian ce sună într-o sală goală în lumina slabă a câtorva becuri mă duc cu gândul la ce am vrut şi ce am. Câteodată nu e de ajuns doar voinţa şi tupeu constructiv, câteodată e nevoie şi de o şansă, o unică şansă. Cine a avut parte de acea clipă unică în care a ştiut ce să aleagă schimbând cursul vieţii... bravo! Cine nu... întodeauna există o a doua şansă. Prinde-o, în România totul e posibil, câinii electorali umblă cu bale şi promisiuni la colţul gurii!

Nervi intinsi ca guma in par

2009-10-27T01:02:00.000-07:00

Fiecare dimineata e o mare incantare cand vine vorba de internet... daca nu cade in 10 minute cu siguranta o sa cada in urmatoarele 20 si tot asa... internetul are fluctuiatii pe nervii celor care il folosesc.. SUPERB! Nici cda se putea mai bine... Trebuie sa ai o calmitate sora cu nebunia pentru a putea trece cu bine unei astfel de incercari zilnice si amtinale... Cam atat pentru azi!
Cu drag, Anamaria

Trecut şi prezent în radiocomunicaţii

2009-10-20T04:19:00.000-07:00

De la Alessandro Volta, care a descoperit pila electrică şi Guglielmo Marconi, care a realizat în anul 1894 prima transmisie radiotelegrafică cu un aparat propriu, brevetat în 1896, iar în anul 1901, prima radiocomunicaţie telegrafică transatlantică, până în prezent istoria a înregistrat o mulţime de evenimente notabile care au simplificat comunicarea. La împlinirea a 60 de ani de la fabricarea primului radioreceptor produs la fosta fabrică „Progresul” Bucureşti, Facultatea de Electronică, Comunicaţii şi Calculatoare din Universitatea Piteşti a ţinut o sesiune de comunicări ştiinţifice pentru a celebra acest eveniment.
Cei prezenţi, printre care amintim decanul facultăţii mai sus menţionate, dr. ing. Silviu Ioniţă, şeful de catedră dr. ing. Emil Sofron, şeful de lucrări Constantin Anton, precum şi secretarul general al Federaţiei Române de Radioamatorism, Ion Ciobăniţă, au punctat câteva evenimente notabile din vastul domeniu al radiocomunicaţiilor.
O provocare de-a dreptul interesantă a făcut dr. ing. Emil Sofron radioclubului din cadrul facultăţii: să intre în contact cu 10 universităţii, din top 500, de pe alt continent.

Frumuseţea din jobul meu este că în fiecare zi aflu ceva nou... îmi completez cunoştiinţele şi pe zi ce trece să intru în contact cu oameni, întâmplări şi evenimente unice. Cât suntem de mici, în istoria cunoaşterii!

În imaginea alăturată este un receptor R250, denumit „Balena lui Stalin”.

Calea spre... nimic

2009-10-19T23:42:00.001-07:00

Orice început este greu şi cărările vieţii sunt anevoioase. Vara e cald, iarna e ger, primăvara şi toamna sunt ploi. Nu sunt jumătăţi de măsură sau sferturi academice, în viaţă... ori e alb, ori e negru... când unele lucruri par gri... atunci avem o problemă. Totuşi, parcă, posibil, sunt doar câteva din incertitudinile gri ale existenţei. Îndepărtarea acestor cuvinte din vocabularul românului este imposibilă. Masa vocabularului este redusă şi cuvintele uzuale nu sunt decât un clişeu al fricii de necunoscut. Când ai ieştit de sub carapacea protectoare a unei vieţii "în puf", lucrurile o iau razna. Nu ştii de unde să începi, ce să faci mai întâi şi către ce să ţinteşti. Scopul tău se schimbă din secundă în secundă, drumul pe care îl aveai creionat în minte la 10 ani îşi schimbă direcţia într-un sinus al întâmplărilor cotidiene induse de subconştientul creierului uman, care încearcă de fiecare dată să se protejeze, indfiferent dacă este atacat sau nu. Din nefericire suntem doar nişte animale de pradă bipede cu drepturi şi obligaţii uşor interpretabile. Ce se întâmplă cu conştiinţa educată de o societate bolnavă? Nimic... instinctele îţi fură orice drept de judecată! Binele, răul nu mai există decât într-o formă abstractă. Şcoala îşi pierde valorile dobândite cu anii în urmă prin munca intelectualilor români şi sângele adevăraţilor români-patrioţi. Ploaia a ajuns să ne spele străzile, păcatele... doar la Dumnezeu să mai avem o şansă.
Cu toatea astea, ne ducem existenţa de pe o zi pe alta. Cu sabia deasupra gâtului căutăm calea salvatoare, fără să vedem judecata dinainte-a condamnării...

Oamenii mor pe capete la... muncă

2009-10-19T03:41:00.000-07:00

La fiecare trei minute şi jumătate, în Uniunea Europeană, un om îşi pierde viaţa la locul de muncă. În România, în anul 2007, aproape în fiecare zi un om şi-a pierdut viaţa la locul de muncă. În prezent, campania „Săptămâna Europeană pentru Securitate şi Sănătate în Muncă”, prin simpozion intitulat „Evaluarea riscurilor, calea spre locuri de muncă sigure şi sănătoase”, de două zile de la Piteşti, şi-a propus să contribuie la diminuarea accidentelor la locul de muncă, dar şi a bolilor profesionale.
La deschiderea simpozionului au participat, pe lângă reprezentanţii instituţilor teritoriale de muncă, din cele 10 judeţe şi personalităţi locale: Camelia Anghel, director coordonator la I.T.M (Institutul Teritorial de Muncă) Argeş, prefectul Gheorghe Davidescu, Ion Roşioru, şef Serviciu Direcţia Control S.S.M. (Securitate şi Sănătate în Muncă), Gheorghe Crivac, prodecan al Universităţii de Stat din Piteşti şi Viorel Nicolae, decan la Facultatea de Mecanică şi Tehnologie. Toţi cei menţionaţi mai sus au spus câteva cuvinte despre tema principală, dar statisticile, despre care s-a spus prea puţin, sunt îngrozitoare şi din nefericire cifrele depăşesc hârtia prin cazuri concrete. cazuri din viaţa reală. De câte ori nu am văzut la televizor oameni, angajaţi sau nu, care au murit în timpul orelor de muncă? Ce s-a întâmplat cu familile acelor oameni, câte famili au putut înlocui banii primiţi cu lipsa celor dragi, câţi taţi au lăsat în urmă familii fără niciun venit? Dar pentru mulţi aceste sunt doar, încă câteva cazuri pe hârtie? Viaţa reală este mult ami dură decât o statistică prezentată într-o sală de conferinţă dintr-un hotel de fitze?

Ce m-a impresionat...

2009-10-02T04:04:00.000-07:00

Sunt unele lucruri in viata care te mai impresio0neaza, putine ce-i drept, dar sunt! Zilele trecute a venit in Pitesti celebra CUPA... da zic celebra pentru ca nu foarte des se intampla sa vezi pe viu asa ceva. E o legenda, cum a fost si marele si inegalabilul sportiv Dobrin, felice de cei care l-au vazut jucand sau au apucat sa dea noroc cu el dupa vrun meci...

La acest eveniment la care, dupa parerea mea umila, au fost putini oameni, mult mai putini decat al un concert Dj Sava sau Guta... habar n-am ce concert mai pot da exemplu, ideea e ca la un inedit vine lumea trasi de maneca, la un chef... te trag ei pe tine! Au urcat dupa o prezentare scurta niste pusti, fodbalisti, poate niste viitori campioni mondiali in joaca de-a fotbalul si noi de-abia i-am vazut... cu greu s-au sinchisit cativa colegi sa le traga o poza, dar peste ani, cu greu vor ajunge la ei...

In cinstea lor, am sa pun o poza care spune mai mult decat niste simple cuvinte!

„Dom Juan”... de Piteşti

2009-09-20T04:13:00.000-07:00

O adaptare reuşită a piesei lui Moliere a umplut sala teatrului „Al. Davila” sâmbătă seara în deschiderea stagiunii cu premierea „Dom Juan” în regia artistică a lui Bogdan Cioabă. Mulţi tineri şi mulţi oameni de seama au fost spectatori şi au reacţionat la replicile actualizate spuse de actori. Octavian Ştireanu, ministrul secretar de stat în cadrul Ministerului Culturii a stat în lojă alături de alţi oameni de seamă.
Viaţa cotidiană a românilor, o viaţă dăinuită de minciuni, prezenţa ateizmul în gândirea multora şi delăsarea tinerilor au fost sarea şi piperul care au încoronat piesa cu succes. Plină de viaţă, suferinţă şi amuzament „Dom Juan” a rămas în memoria multora, chiar şi printr-o replică. Într-un dialog în care se punea problema credinţei în ceva sau în cineva, personajul principal, interpretat cu măiestrie de actorul Florin Dumitru, a replicat „Cred că doi plus doi fac patru şi patru plus patru fac opt” adică într-o aritmetică golită de orice speranţă.
Într-o seară în care viaţa a devenit un spectacol pe scena teatrului „Al. Davila” timpul a zburat cât ai clipi. Bravoooo şi minute întregi de aplauze s-au auzit când s-a lăsat cortina. Dacă scriitorul francez Moliere ar fi fost sâmbătă seară în sala teatrului la premiera piesei ar fi fost de-a dreptul încântat că a mai descoperit ceva în propria capodoperă.

Poluare la nivel inalt!

2009-09-15T23:14:00.000-07:00

Tot felul de nebuni simt nevoia sa si exprime parerea. Nu stiu... inca, din ce motiv multi simt nevoia sa ma polueze. Pe strada cate o pitipoanca ma face sa mi doresc sa nu mai privesc nicio floare cand ii vad picioarele pline de celulita si bucile partial acoperite de o bucata de panza. Nu mai zic nimic de bustul usor lasat... hai bine, lasat ca ale unei vaci!
Poluarea de pe strada trece de multe ori la poluarea de inalt nivel. De ce crede Basescu ca ma intereseaza ce are el de spus timp de 2 ore! Pt mine domnul presedinte al Romaniei Traian Basescu nu este presedintele meu. Inca nu am uitat ca o lege aprobata nu a fost aplicata nici pana acum. Cu ce m-a ajutat pe mine sau cu ce o sa ma ajute pe mine guvernantii "nostri"? Cu NIMIC! La 23 de ani mai sunt oameni care iau un salariu minim pe economie impartit la doi! Matematica o faceti voi...

Am avut trei pestisori, dar am pierdut unul

2009-09-15T01:48:00.000-07:00

Am avut trei pestisori, dar am pierdut unul... la breloc! Dezamagire mare... am avut cinci telefoane, mai am trei... alta dezamagire... am renuntat la tot pentru tine, am ramas cu nimic... dulci si frumoase deziluzi... Mai trag o gura de aer in piet si mi zic ca nu mi pasa... totul e trecator, consolarea mea fiind una simpla... si eu o sa ma trec, si tu, si tu... toti.
Inclusiv pestisorii mei de la breloc... daca ar fi dupa vointa mea... totul ar fi altfel, dar mergem pe simplul principiu: daca nu te adaptezi nu existi. Alti fac cartile, tu doar mizezi in functie de mana care ti a venit!

O dulce-amaruie iluzie...

2009-09-03T23:22:00.000-07:00

Am tabieturi si-mi place! Ma trezesc in fiecare dimineata, pun cafeaua la facut si ies pe casa scarii sa trag un joint legal la aer... Dupa prima gura de cafea incep sa gandesc mai repede decat pot intelege ce gandesc! Ciudat momentul asta! Inca nu sunt constienta ca sunt treaza... Vroiam sa fie altfel. Traiesc Visul cu ochii deschisi. Pun ibricul pe aragaz, iar mirosul dulce-amarui al cafelii te trezeste. Sunt in bucatarie, o bucatarie mica... Vi langa mine, ma saruti pe frunte ca ultimul sarut pe care mi l-ai dat aseara. Imi spui neatza! Te asezi pe scaunul cu vedere pe gea, oricat ai vrea sa vezi ceva afara... nu vei reusi, e innorat. Iau canile noastre din suportul de pe coltul mesii si nu apuc bine sa le intorc ca... a dat in foc cafeaua. Iar am facut aragazul negru. Dar tu nu te superi, imi zambesti de parca nu s-ar fi intamplat nimic. Te ridici de pe scau si dai drumul la televizor, deja stiu ca repeta aia stirile de aseara. Intre timp eu deja am luat ibricul de pe aragaz, am dat drumul la apa de la chiuveta si am pus cateva picaturi, sa se duca zatul la fund. Iau canile de pe masa si le pun deasupra chiuvetei sa tor cafeaua, nu vreau sa mai fac inca o boacana. Tu te asezi inapoi pe scaun si iti aprinzi tigarea grabit. Incerci sa iei o gura de cafea, dar iar te-ai ars... Dau sa te sarut si simt gustul de cafea amara, dar tu o bei cu zahar... ce s-a intamplat? Ciudat sunt tot pe casa scarii... sorb si ultima gura de cafea! Tigarea s-a stins de mult... Incep sa inteleg ce gandesc si dau iar piept cu realitatea... Nici azi nu stiu nimic de tine!

Am invatat……

2008-10-22T02:01:00.000-07:00

Avem timp pentru toate.
Sa dormim, sa alergam in dreapta si-n stanga,
sa regretam c-am gresit si sa gresim din nou,
sa-i judecam pe altii si sa ne absolvim pe noi insine,
avem timp sa citim si sa scriem,
sa corectam ce-am scris, sa regretam ce-am scris,
avem timp sa facem proiecte si sa nu le respectam,
avem timp sa ne facem iluzii si sa rascolim prin
cenusa lor mai tarziu.
Avem timp pentru ambitii si boli,
sa invinovatim destinul si amanuntele,
avem timp sa privim norii, reclamele sau un accident
oarecare,
avem timp sa-nealungam intrebarile,
sa amanam raspunsurile,
avem timp sa sfaramam un vis si sa-l reinventam,
avem timp sa ne facem prieteni, sa-i pierdem,
avem timp sa primim lectii si sa le uitam dupa-aceea,
avem timp sa primim daruri si sa nu le-ntelegem.
Avem timp pentru toate.

Nu e timp doar pentru putina tandrete.
Cand sa facem si asta murim.

Am invatat unele lucruri in viata pe care vi le
impartasesc si voua !!
Am invatat ca nu poti face pe cineva sa te iubeasca
Tot ce poti face este sa fii o persoana iubita.
Restul … depinde de ceilalti.
Am invatat ca oricat mi-ar pasa mie
Altora s-ar putea sa nu le pase.
Am invatat ca dureaza ani sa castigi incredere
Si ca doar in cateva secunde poti sa o pierzi
Am invatat ca nu conteaza CE ai in viata
CI PE CINE ai.
Am invatat ca te descurci si ti-e de folos farmecul
cca 15 minute
Dupa aceea, insa, ar fi bine sa stii ceva.
Am invatat ca nu trebuie sa te compari cu ceea ce pot
altii mai bine sa faca
Ci cu ceea ce poti tu sa faci
Am invatat ca nu conteaza ce li se intampla oamenilor
Ci conteaza ceea ce pot eu sa fac pentru a rezolva.
Am invatat ca oricum ai taia
Orice lucru are doua fete
Am invatat ca trebuie sa te desparti de cei dragi cu
cuvinte calde
S-ar putea sa fie ultima oara cand ii vezi
Am invatat ca poti continua inca mult timp
Dupa ce ai spus ca nu ma poti
Am invatat ca eroi sunt cei care fac ce trebuie, cand
trebuie
Indiferent de consecinte
Am invatat ca sunt oameni care te iubesc
Dar nu stiu s-o arate
Am invatat ca atunci cand sunt suparat am DREPTUL sa
fiu suparat
Dar nu am dreptul sa fiu si rau
Am invatat ca prietenia adevarata continua sa existe
chiar si la distanta
Iar asta este adevarat si pentru iubirea adevarata
Am invatat ca, daca cineva nu te iubeste cum ai vrea tu
Nu inseamna ca nu te iubeste din tot sufletul.
Am invatat ca indiferent cat de bun iti este un
prieten
Oricum te va rani din cand in cand
Iar tu trebuie sa-l ierti pentru asta.
Am invatat ca nu este intotdeauna de ajuns sa fi
iertat de altii
Cateodata trebuie sa inveti sa te ierti pe tine insuti
Am invatat ca indiferent cat de mult suferi,
Lumea nu se va opri in loc pentru durerea ta.
Am invatat ca trecutul si circumstantele ti-ar putea
influenta personalitatea
Dar ca TU esti responsabil pentru ceea ce devii
Am invatat ca, daca doi oameni se cearta, nu inseamna
ca nu se iubesc
Si nici faptul ca nu se cearta nu dovedeste ca se
iubesc.
Am invata ca uneori trebuie sa pui persoana pe primul loc
Si nu faptele sale
Am invatat ca doi oameni pot privi acelasi lucru
Si pot vedea ceva total diferit
Am invatat ca indiferent de consecinte
Cei care sunt cinstiti cu ei insisi ajung mai departe
in viata .
am invatat ca viata iti poate fi schimbata in cateva ore
De catre oameni care nici nu te cunosc .
Am invatat ca si atunci cand crezi ca nu mai ai nimic
de dat
Cand te striga un prieten vei gasi puterea de a-l
ajuta.
Am invatat ca scrisul
Ca si vorbitul
Poate linisti durerile sufletesti
Am invatat ca oamenii la care tii cel mai mult
Iti sunt luati prea repede.
Am invatat ca este prea greu sa-ti dai seama
Unde sa tragi linie intre a fi amabil, a nu rani
oamenii si ati sustine parerile.

Am invatat sa iubesc
Ca sa pot sa fiu iubit

Am invatat……

Octavian Paler
Avem TIMP