O dulce-amaruie iluzie...

Am tabieturi si-mi place! Ma trezesc in fiecare dimineata, pun cafeaua la facut si ies pe casa scarii sa trag un joint legal la aer... Dupa prima gura de cafea incep sa gandesc mai repede decat pot intelege ce gandesc! Ciudat momentul asta! Inca nu sunt constienta ca sunt treaza... Vroiam sa fie altfel. Traiesc Visul cu ochii deschisi. Pun ibricul pe aragaz, iar mirosul dulce-amarui al cafelii te trezeste. Sunt in bucatarie, o bucatarie mica... Vi langa mine, ma saruti pe frunte ca ultimul sarut pe care mi l-ai dat aseara. Imi spui neatza! Te asezi pe scaunul cu vedere pe gea, oricat ai vrea sa vezi ceva afara... nu vei reusi, e innorat. Iau canile noastre din suportul de pe coltul mesii si nu apuc bine sa le intorc ca... a dat in foc cafeaua. Iar am facut aragazul negru. Dar tu nu te superi, imi zambesti de parca nu s-ar fi intamplat nimic. Te ridici de pe scau si dai drumul la televizor, deja stiu ca repeta aia stirile de aseara. Intre timp eu deja am luat ibricul de pe aragaz, am dat drumul la apa de la chiuveta si am pus cateva picaturi, sa se duca zatul la fund. Iau canile de pe masa si le pun deasupra chiuvetei sa tor cafeaua, nu vreau sa mai fac inca o boacana. Tu te asezi inapoi pe scaun si iti aprinzi tigarea grabit. Incerci sa iei o gura de cafea, dar iar te-ai ars... Dau sa te sarut si simt gustul de cafea amara, dar tu o bei cu zahar... ce s-a intamplat? Ciudat sunt tot pe casa scarii... sorb si ultima gura de cafea! Tigarea s-a stins de mult... Incep sa inteleg ce gandesc si dau iar piept cu realitatea... Nici azi nu stiu nimic de tine!