„Dom Juan”... de Piteşti

O adaptare reuşită a piesei lui Moliere a umplut sala teatrului „Al. Davila” sâmbătă seara în deschiderea stagiunii cu premierea „Dom Juan” în regia artistică a lui Bogdan Cioabă. Mulţi tineri şi mulţi oameni de seama au fost spectatori şi au reacţionat la replicile actualizate spuse de actori. Octavian Ştireanu, ministrul secretar de stat în cadrul Ministerului Culturii a stat în lojă alături de alţi oameni de seamă.
Viaţa cotidiană a românilor, o viaţă dăinuită de minciuni, prezenţa ateizmul în gândirea multora şi delăsarea tinerilor au fost sarea şi piperul care au încoronat piesa cu succes. Plină de viaţă, suferinţă şi amuzament „Dom Juan” a rămas în memoria multora, chiar şi printr-o replică. Într-un dialog în care se punea problema credinţei în ceva sau în cineva, personajul principal, interpretat cu măiestrie de actorul Florin Dumitru, a replicat „Cred că doi plus doi fac patru şi patru plus patru fac opt” adică într-o aritmetică golită de orice speranţă.
Într-o seară în care viaţa a devenit un spectacol pe scena teatrului „Al. Davila” timpul a zburat cât ai clipi. Bravoooo şi minute întregi de aplauze s-au auzit când s-a lăsat cortina. Dacă scriitorul francez Moliere ar fi fost sâmbătă seară în sala teatrului la premiera piesei ar fi fost de-a dreptul încântat că a mai descoperit ceva în propria capodoperă.

Poluare la nivel inalt!

Tot felul de nebuni simt nevoia sa si exprime parerea. Nu stiu... inca, din ce motiv multi simt nevoia sa ma polueze. Pe strada cate o pitipoanca ma face sa mi doresc sa nu mai privesc nicio floare cand ii vad picioarele pline de celulita si bucile partial acoperite de o bucata de panza. Nu mai zic nimic de bustul usor lasat... hai bine, lasat ca ale unei vaci!
Poluarea de pe strada trece de multe ori la poluarea de inalt nivel. De ce crede Basescu ca ma intereseaza ce are el de spus timp de 2 ore! Pt mine domnul presedinte al Romaniei Traian Basescu nu este presedintele meu. Inca nu am uitat ca o lege aprobata nu a fost aplicata nici pana acum. Cu ce m-a ajutat pe mine sau cu ce o sa ma ajute pe mine guvernantii "nostri"? Cu NIMIC! La 23 de ani mai sunt oameni care iau un salariu minim pe economie impartit la doi! Matematica o faceti voi...

Am avut trei pestisori, dar am pierdut unul

Am avut trei pestisori, dar am pierdut unul... la breloc! Dezamagire mare... am avut cinci telefoane, mai am trei... alta dezamagire... am renuntat la tot pentru tine, am ramas cu nimic... dulci si frumoase deziluzi... Mai trag o gura de aer in piet si mi zic ca nu mi pasa... totul e trecator, consolarea mea fiind una simpla... si eu o sa ma trec, si tu, si tu... toti.
Inclusiv pestisorii mei de la breloc... daca ar fi dupa vointa mea... totul ar fi altfel, dar mergem pe simplul principiu: daca nu te adaptezi nu existi. Alti fac cartile, tu doar mizezi in functie de mana care ti a venit!

O dulce-amaruie iluzie...

Am tabieturi si-mi place! Ma trezesc in fiecare dimineata, pun cafeaua la facut si ies pe casa scarii sa trag un joint legal la aer... Dupa prima gura de cafea incep sa gandesc mai repede decat pot intelege ce gandesc! Ciudat momentul asta! Inca nu sunt constienta ca sunt treaza... Vroiam sa fie altfel. Traiesc Visul cu ochii deschisi. Pun ibricul pe aragaz, iar mirosul dulce-amarui al cafelii te trezeste. Sunt in bucatarie, o bucatarie mica... Vi langa mine, ma saruti pe frunte ca ultimul sarut pe care mi l-ai dat aseara. Imi spui neatza! Te asezi pe scaunul cu vedere pe gea, oricat ai vrea sa vezi ceva afara... nu vei reusi, e innorat. Iau canile noastre din suportul de pe coltul mesii si nu apuc bine sa le intorc ca... a dat in foc cafeaua. Iar am facut aragazul negru. Dar tu nu te superi, imi zambesti de parca nu s-ar fi intamplat nimic. Te ridici de pe scau si dai drumul la televizor, deja stiu ca repeta aia stirile de aseara. Intre timp eu deja am luat ibricul de pe aragaz, am dat drumul la apa de la chiuveta si am pus cateva picaturi, sa se duca zatul la fund. Iau canile de pe masa si le pun deasupra chiuvetei sa tor cafeaua, nu vreau sa mai fac inca o boacana. Tu te asezi inapoi pe scaun si iti aprinzi tigarea grabit. Incerci sa iei o gura de cafea, dar iar te-ai ars... Dau sa te sarut si simt gustul de cafea amara, dar tu o bei cu zahar... ce s-a intamplat? Ciudat sunt tot pe casa scarii... sorb si ultima gura de cafea! Tigarea s-a stins de mult... Incep sa inteleg ce gandesc si dau iar piept cu realitatea... Nici azi nu stiu nimic de tine!