Te Iubesc Nespus... Ca Hitler Pe Jidani!
Acest blog s-a reprofilat. De astazi, 20 noiembrie 2012, este un mic pamflet. Pentru suparatii pe viata vin cu o explicatie: pamfletetul este o specie literară (în versuri sau în proză) cu caracter satiric, în care scriitorul înfierează anumite tare morale, concepții politice, aspecte negative ale realității sociale, trăsături de caracter ale unei persoane etc. – Din fr. pamphlet. (DEX)
Hapyylica al meu mai avea ieri din osul cat casa doar o inghititura. A fost rapid baiatul meu. N-a mai stat sa se gandeasca cand s-a apucat de ros, a dat inainte cu tupeu. A invatat de la masa, cand vine vorba de mancare spui multumesc si te apuci de treaba. Pupa mami baiatul potent. AAAAA am uitat sunt o bunicuta tanara. Baiatul meu si a lu Cristi, adica Happi, este un tata fericit de cinci, adica 5, catelusi. Am trei nepotele si doi nepoti. Cand voi avea poza cu puii o voi posta, pana atunci sa-mi traiasca nepotii. Apropo, am dat de baut pe 25 Mai cand s-au nascut!
Nu credeam ca voi apuca sa vad asa ceva: tigari Prefect in plina campanie electorala! De rasul curcilor paradoxul: incepe cu prefect se termina cu ucide. Asta este doar una dintre imaginile atribuite zilei de ieri, pentru ca mai am cateva. Dragi mei fumatori, de fiecare data cand va aprindeti o tigare ganditi-va asa: mai ard un Prefect!
Pentru ca ieri a fost o zi deosebita pentru Pisulica al meu, a primit un os mai mare decat capul lui, m-am gandit sa-l pozez. N-am rezistat cand l-am vazut cum arata cu osul dupa el si l-am imortalizat. Sper ca si pentru voi e o imagine la fel de unica cum este pentru mine.
Ieri, 28 Mai a fost o zi ploioasa. Toata ziua a turnat cu galeata. Asa ca am avut nevoie de o pelerina impermeabila. Fiecare cu impermeabila lui, numai eu cu gluga. Happylica a purtat-o pe cea albastra cu gluga si buzunar, iar un coleg una tip armata. L-am tras in poza pe al meu coleg pentru ca mi-a placut imaginea pelerinei in ploaie si situatia creata. In rest ziua a decurs normal, ce-i drept a ploat si la mine, dar s/a potolit repede norul de furtuna.
Curiozitatea te omoara. Nimic mai adevarat, dar trebuie continuata astfel: si te invie. De ce spun asta? Simplu am trait-o pe pielea mea. O poveste reala, cu zeci de ingrediente, probabil nici nu le-as putea banui pe multe. O poveste frumoasa, asa pot descrie relatia pe care o am in prezent. Ei si, ce ne spui noua asta!, ati putea spune foarte legitim. Da... poate n-ar trebui sa intereseze pe nimeni povestea noastra, pentru ca ne apartine si evident nici n-o voi spune in totalitate. Ideea este ca despre o particica din povestea noastra vreau sa vorbesc astazi, pentru ca ziua de 27 Mai - duminica s-a terminat inexplicabil. Concluzia a fost buna, dar durerea mea a atins cote nestiute, iar focul incins de la incepust s-a stins si cenusa a zburat. A ramas, ce-i drept, ramasita locului unde a fost focul. Nimic semnificativ comparativ cu debutul. Eu stiu ce am langa mine si care este valoarea noastra impreuna, dar nici nu-mi imaginam ca sunt adevaruri spuse pe jumatate care m-ar putea afecta. Ce-i drept efectul n-a fost mai puternic decat sentimentul. Nu va imaginati ca m-a inselat cu o femeie de-a dreptul savuroas, nu! Doar mi-a inselat, impulsionat de mine, increderea. Dar inima mea stie ca atunci cand pretuiesti pe cineva nu poti sa-l ierti, ci doar sa-l iubesti si atat. Restul sunt amanunte de care nu ma leg, pentru ca ar insemna sa ma complic. Pentru voi, cei care va imaginati ca o relatie se poate termina de la o simpla cearta, ganditi-va de doua ori pentru ca o iubire trebuie sa se maturizeze, sa capete contur si sa capete identitate. Nimic nu e mai frumos decat un noi intr-o lumea care merge prea repede pentru a tine cont de noi. Asa ca pentru el, Happy si pentru noi am o melodie, zic eu buna! O voi attacha materialului....
Ieri a fost Ziua Parintilor de Ingeri. Cu mic, cu mare, cu catelul sau caruciorul dupa ei, circa 300 de pitesteni au stat mai bine de o ora in centrul Pitestului pentru a trimite un mesaj simbolic ingerilor. Acesti micuti care au murit inainte de a fi botezati au primit de la parinti, rude, de la cei care le-ar fi putut fi aproape un mesaj, un gand bun, un balon inscriptionat cu prenumele lor. Bianca Brad, prin Organizaţia EMMA, a organizat cu sprijinul Asociatiei "Sprijin pentru viata" prima editie în Pitesti a unui eveniment de amploare. Cei care au venit duminica in centrul Pitestiului au asistat la un spectacol facut de 500 de baloane care si-au luat zborul pentru micuţii îngeraşi. La nivel interntional, aflat la a cincea editie, evenimentul s-a desfasurat simultan in 15 orase din tara si 5 din strainatate (Londra si Harlow din Anglia, Jossigny si Bastia din Franta si Toledo din Spania). Din pacate numai parintii stiu ce inseamna pierderea unui copil. Numai mama poate intelege ce inseamna sa porti 24 din 24 de ore in pantecul tau timp de 9 luni sau mai putin o minune si numai el isi pot striga suferinta in cel mai explicit mod. Astea au fost doar o parte din evenimentul care a atins sufletul a zeci de pitesteni.
... Momentele cele mai grele in viata sunt cele in care intr-o secunda simti ca s-a oprit timpul in loc in cea mai nepotrivita clipa. Vezi negru in fata ochilor, mimica chipului ti se schimba mai repede decat apuci sa constientizezi ce s-a intamplat, in acea unica secunda, cuvintele nu-ti mai vin si gandurile se blocheaza in cel mai tragic scenariu. Poate sunt multi care nu stiu despre ce vorbesc, insa sunt convinsa ca sunt destui cei care au fost la un milimetru de a pierde o persoana draga. Pentru a ma face cat de cat inteleasa n-am sa spun decat ca iubitul meu a fost implicat in noaptea de 26 spre 27 Mai intr-un accident in care ar fi putut muri. De altfel, el a fost implicat, nu a fost vinovat in niciun fel. Din fericire Dumnezeu a fost langa el si i-a dat acel milimetru care a facut diferenta. Da... astazi este bine. Eu... da, voi fi bine in momentul in care il voi vedea iar la volan. Poza o voi adauga maine pentru ca mi se pare de bun simt sa astept publicarea materialului.
Poza este facuta de Costi Tudor.
Si pentru ca maine nu voi deschide PC deloc am una buna de azi. De departe pot spune ca a fost o zi dureroasa si asta pentru ca starea de sanatate n-a fost tocmai buna. Cu toate astea, ziua trebuia sa fie una linistita in pat cu picioarele intinse pe un scaun, cu PC ruland un film bun si cu Purcica castigatoare aproape. Dar maine vine cu pizza.
Dap. Ieri a fost ziua ei. Ziua Purcelusei castigatoare. Am cumparat-o de la Targul Mosilor de Vara din fata Primariei Pitesti. Pretul a fost de 8 lei, dar a meritat fiecare banut din trei considerente: a strans primii bani si vorbim de centi pentru ca este pusculita de UE, e o purcea foarte comica si unde sa mai pui ca este si rozalie. Dupa cum vedeti deja a inceput sa devina superstitioasa: tine biletele la pariuri chiar langa ea!
Hapilica al meu este un suflet deosebit. Stie sa asculte, nu comenteaza cand il certi, nu-ti intoarce replica si se prelinge pe tine ca apa pe pietre. Stie ca atunci cand pleci la munca, trebuie sa te conduca, pentru ca atunci cand vi acasa ai sa-i oferi un masaj copios, multe zambete si un pupic cat el de mare. E cel mai bun prieten pe care ti l-ai dori. Asa ca el este numele zilei de ieri. Poopa mama baiatu!
In cursul diminetii, in drum spre munca. Uite ca sunt si unii pitesteni care n-au altceva de facut decat sa maygaleasca autobuzele cu mesaje de galerie. Urasc ideea in sine de a distruge un obiect, e ca si cum ai lua un pix si ai incepe sa-ti maygalesti peretii din camera. De ec ai face asta?
De o buna perioada incoace am constatat ca zilele trec prea repede pentru a-mi da seama ce se intampla. Asa ca m-am hotarat peste inainte sa adorm sa-mi actualizez blogul zilnic cu imagini. Momente surprinse cu camera telefonului de 3 Mpx, ca doar nu platesc doi ani abonament degeaba. Am inceput cu 21 Mai - Sfintii Constantin si Elena. Prima poza ce merita o poveste. O zi de munca la mine incepe atat de repede ca n-am timp sa-mi deau seama cand am ajuns in fata PC. Cafeaua am inlocuit-o cu nes sau 3 in 1. Nici acum nu-mi dau seama cu exactitate de ce am facut prostia asta. In fine, cat de curand voi reveni la prima mea adictie legala: cafeaua. Dar eu incepusem sa spun ceva legat de masa patrata plina cu de-ale guri data de colegii care poarta numele Constantin si Elena. Mancare, galagie, zambete si cadouri. Ei bine, am si o poza cu farfuria mea. Va las sa ghiciti ce aveam acolo
