E o seara buna sa-ti scriu. Au trecut cateva zile de cand am aflat de tragicul accident, dar nu am gasit nici acum cele mai bune cuvinte pentru a spune cateva ceva despre tine, pentru ca inca nu-mi vine sa cred ca nu mai esti printre noi... Nu a fost om care sa te cunoasca altfel decat un mare zambet, un chip angelic care s-a asezat prea devreme printre ingeri. Atata viata, atatea vise, atata sensibilitate si multa incredere in tine si in cei din jur. Iubeai fiecare secunda, langa tine clipele erau unice, aveai un mod aparte de a simplifica lucrurile, numai printr-un zambet strengar alungai orice urma de oboseala.
Mhh... stau si-mi amintesc momente cu tine si zambesc. Le-as putea creiona in cateva cuvinte, dar ce ar mai ramane intre noi? Si totusi... una din toate merge, de dragul amintirilor. In perioada cand ne-am cunoscut eu eram la radio, inca mai faceam pe DJ-ul, ce vremuri! Tin minte ca intr-o noapte am mers din centru pana la stadion pe jos, noi si caini mai eram la ora aia pe strada. E, si ajunsi la stadion ce puteam face? Am sarit gardul sa alergam... dap inca imi amintesc cerul vazut de aproape si iar un mare zambaret langa mine... Dar de, nu puteam fi doar noi pe stadion, mai erau si paznici. Bineintels ca ne-au legitimat si am plecat pe jos, din nou, pana in Razboieni, tu la taxiu si eu acasa.... Alte amanunte din mica povestire raman intre noi... si multe alte amintiri pentru noi.
Te-am cunoscut si iti multumesc, Mihai! Ai reusit sa schimbi ceva in mine atunci, iar acum mi-ai amintit de ce eu! Iti multumesc, Ken, in numele unei prieteni grozave si unor amintiri pe care le voi pastra cu drag de-a lungul anilor. Ai grija de noi din ceruri, ingerasule!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu