Rar mi-a fost dat sa intalnesc asemenea oameni, care vorbesc, simt si traiesc romaneste. Pacat ca nu sunt mai multi ca el!
Aurel Toma, 85 ani: „Abia am ieşit din spital, dar astăzi am vrut neapărat să ies pe centru să simt că este sărbătoare. Ziua Naţională a românilor o petreceam, în copilărie în familia din care mă trag aşa cum creştinii sărbătoresc ziua de Paşte şi de Crăciun, aşa importanţă dădeam acestei zile. Eu sunt ardelean, dar de 50 de ani m-am mutat aici. Din familie am învăţat ce înseamnă patriotismul, din cei şapte ani de acasă. Tata de ziua de 1 Decembrie scotea drapelul şi-l punea în poartă, şi-mi spunea: „măi copile să fii nedespărţit de drapel şi de patrie toată viaţa, şi-n politică să nu te bagi că aştia mănâncă ţara” şi acestă învăţătură mi-a rămas în sânge. Drapelul din casă nu lipseşte. Eu am considerat ziua Unirii ca fiind una dintre cele mai importante sărbători. Tata îmi povestea, când eram mic, că un preot din satul meu, în anul 1916, a spus după ce a făcut slujba în biserică: „Ne ajută Dumnezeu şi o să fim România Mare”. A doua zi, preotul a fost ridicat şi a murit în puşcărie. A vrut să-mi demonstreze ce face politica, dar morala este că la patrie trebuie să ţi.”
Voi sunteti romani sau mai simtit romaneste?
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu