Hay la... peste tot!

... Si daca n-ar fi ne-ar parea rau. Nu vorbesc de iubire... nu acum. Astazi vreau sa vorbesc despre ziua de sambata. O zi plina. O fosta zi libera. Singura zi libera... ocupata. Trezirea pana in 8, aproape normal pentru o zi de munca. Cafeaua, tigarea, apa (intodeauna e rece), machiajul, aranjatul, imbracatul, a... sa nu uit televizorul pe fundal. Si cu cateva minute trecute peste ora 10, incuiatul usii de la intrare in spatele meu. Troca, troca cu tocurile de 5-7 cm, pana la parter, cred ca m-au injurat toti vecinii de la etajul patru in jos. Asta este. Drumul spre locatie plin de momente gen filmele cu prosti. Eu intr-o rochita cu patru degete peste buci, "toace", flori, cadou, gheata, taximetristi, casca-gura si inevitabil patinajul artistic de o deosebita finete demn de expresile folosite in dezechilibru (sa-mi bag "bip" in tocul si gheata "bip", etc.).
Locatia mentionata mai sus a fost Casa Casatoriilor, dap... un var s-a casatorit. Moment incarcat de emotie nervoasa pentru mine (intemeierea unei familii e un tel pentru multi). Evenimentul a fost unul intim. Participantii au fost din familie, mi-am descoperit si revazut cateva rude. Neam mare. Pe langa simpaticile afirmati de-a dreptul enervante gen: "Ce frumoasa te-ai facut. Semeni cu Elena (n.m. mama) leit", au fost si momente de fericire, gen bolta de flori pe sub care au trecut mirii si orezul aruncat pe ei.
Bineinteles, dupa casatorie a urmat o petrecere. Muzica, dans, mancare, multe cafele si pe la 9, cu parere de rau si cu psihicul terminat am plecat acasa... Da... nu am terminat de povestit. Ajunsa acasa, am aruncat toalele parfumate cu fum de tigara, mi-am retusat machiajul si am plecat. Unde? In club. Superb moment, pacat ca ma luase un somn crunt. Locatie: Diamond. Insotitori: prieteni. Toale: cumparate din Bucuresti, ca-n Pitesti au dat faliment magazinele (a fost o gluma adresata unei purtatoare de strampi de-a dreptul meseriasi, colectionati din Bucuresti. Da au meritat drumul si bani). Apropo, stiti de ce am ales sa ies, desi eram franta? Simplu: am vrut sa ma vad cu ai mei "nebuni". Nu mai iesisem impreuna de prea mult timp. mai mult decat atat, nici locul unde am fi mers nu ar fi contat, atata timp cat am fi stat impreuna.
Prietene, in Diamond, sambata e gol. Bate vatu si poti juca prinsea ca ai loc. Nu stiu daca va puteti imagina, dar cel mult 60% din mese au fost ocupate. pe ringul de dans un "nebun" penibil. Ii lipsea lantul la gat, ca burta o avea. Pupaza peste colac, dupa ce am luat o gurita din bautura nonalcoolica "safe sex" si DJ-ul a bagat o melodie de pe vremea cand frecventam astfel de locatii, pentru tineri, m-am ridicat la dans. Sa vezi beleaua dracu, ca cel putin o ora am dansat in continuu. Ca-n vremurile bune. Am ajuns in pat, la somn, in juru de 3. Deci, am stat la distractie sambata de la 10 pana la 3 np. Facand o medie ajung la frumosul record de 17 ore distractie! Jos palaria in fata organismului meu rezistent!

Vise... matinale

... Nu s-a crapat bine de zi. Alarma de la telefon nu a apucat sa sune. O aroma de cafea prospat macinata imi ataca, fara drept la replica, pupilele nazale. Deschid un ochi. Un colt al camerei e luminat slab de afara. Iar nu am tras jaluzelel. Intind mana de parca ar trebui sa gasesc cafeaua langa pat. Oasele incep sa trosneasca. Trag patura peste cap, dar somnul nu ma mai ia. Intind mana sa iau capodul, dar nu ajung. Dau patura la o parte cu o miscare brusca si trag pe mine capodul. El e rece, eu sunt calda.. cine face cafea in casa? Un zgomot de vasarie se aude prea tare. Uf... mai intai miros de cafea, acum vase... clar nu m-am trezit. Deschid usa. Dau sa ies din camera, dar... vad doua cafele puse pe masa. Cateva feli de margarina, cu branza pe deasupra si pachetul de tigari. Usa de la baie se deschide. Cu un zambet larg si cu o lumina prea sclipitoare pentru 6.00 am. "Vroiam sa te trezesc cu micul dejun la pat. Sper ca nu te-a trezit zgomotul de la bucatarie..." Nu apuc sa-i dau un raspuns ca ma ia in brate si ma saruta. Nimic nu poate perturba sentimentul de linistea din bratele lui. Acolo ma simt acasa... Abia acum suna telefonul. Intind mana sa-l opresc, dar sunt in... pat!

Mare, dubla sau mica?

Am prostul obicei sa tin minte ce trebuie sa uit, invers nu... Paradoxal, acum am in minte niste flashuri, in care protagonsita fiind, vreau sa le uit! Am fost ce nu mi-am dorit si am facut ce nici nu-mi imaginam, nimic grav... oricum. Cu toate astea... cred ca am pierdut persoana pe care o iubesc, ma iubeste. O sa ma iubeasca pana la ulima suflare, dar o sa ma ierte? Poate e prematur sa vorbesc despre asta... imi pare rau! Daca as putea mi-as schimba caracterul pentru tine, dar nu pot... asa ca zarurile au fost aruncate, sa vedem ce pica! Oricum, daca citesti... imi pare rau... chiar am vorbit serios cel putin 80% din cate imi amintesc... Noapte buna sau adio... "iubitule"