Vise... matinale

... Nu s-a crapat bine de zi. Alarma de la telefon nu a apucat sa sune. O aroma de cafea prospat macinata imi ataca, fara drept la replica, pupilele nazale. Deschid un ochi. Un colt al camerei e luminat slab de afara. Iar nu am tras jaluzelel. Intind mana de parca ar trebui sa gasesc cafeaua langa pat. Oasele incep sa trosneasca. Trag patura peste cap, dar somnul nu ma mai ia. Intind mana sa iau capodul, dar nu ajung. Dau patura la o parte cu o miscare brusca si trag pe mine capodul. El e rece, eu sunt calda.. cine face cafea in casa? Un zgomot de vasarie se aude prea tare. Uf... mai intai miros de cafea, acum vase... clar nu m-am trezit. Deschid usa. Dau sa ies din camera, dar... vad doua cafele puse pe masa. Cateva feli de margarina, cu branza pe deasupra si pachetul de tigari. Usa de la baie se deschide. Cu un zambet larg si cu o lumina prea sclipitoare pentru 6.00 am. "Vroiam sa te trezesc cu micul dejun la pat. Sper ca nu te-a trezit zgomotul de la bucatarie..." Nu apuc sa-i dau un raspuns ca ma ia in brate si ma saruta. Nimic nu poate perturba sentimentul de linistea din bratele lui. Acolo ma simt acasa... Abia acum suna telefonul. Intind mana sa-l opresc, dar sunt in... pat!