La piata... sa vand floricele

Da... uite ca am invatat intr-un mod biyar sa simplific lucrurile si sa-mi folosesc timpul cat mai bine! Desi vroiam sa postez saptamana trecuta aceste ganduri, nu am avut timp si chef.... Asa ca... iat-ma scriind, toto pe fuga, sintetizat ce vroiam sa spun atunci. O alta intamplare pornita de la vorbele ce stau in loc de titlu a declansat in timp real butonul rosu al mobilului, proprietate... mama. Dap stiu... ce dracu sa fac mama e titulara si pe mine! Asta-i viata, luptam sa nu murim de foame, nu mai luptam de mult pentru o casa, o masina, un confort demn de secolul.. luminat! Si de la acel clic pana in prezent am trecut printr-o zi onomastica posomorata, nu a mea, nervi cat sa le tina la soricei de mancare o saptamana si... multe riduri. Una peste alta, nici macar Basescu si reportofonul lui Boc nu au reusit sa ma scoata din starea in care ma aflam. Vorbesc la trecut pentru ca acelasi telefon proprietate "personala" mama, mi-a indus un soc electric intitulat absurd... sms si mi-am revenit, partial. In final sa nu o mai lungesc, m-am scurtcircuitat si inca mai astept aparatul de masurat intensitatea curentului, nu stiu cum se numeste :-??, sa depisteze locul avariat si sa ma repar!
Cu drag,
Ana...