Orice început este greu şi cărările vieţii sunt anevoioase. Vara e cald, iarna e ger, primăvara şi toamna sunt ploi. Nu sunt jumătăţi de măsură sau sferturi academice, în viaţă... ori e alb, ori e negru... când unele lucruri par gri... atunci avem o problemă. Totuşi, parcă, posibil, sunt doar câteva din incertitudinile gri ale existenţei. Îndepărtarea acestor cuvinte din vocabularul românului este imposibilă. Masa vocabularului este redusă şi cuvintele uzuale nu sunt decât un clişeu al fricii de necunoscut. Când ai ieştit de sub carapacea protectoare a unei vieţii "în puf", lucrurile o iau razna. Nu ştii de unde să începi, ce să faci mai întâi şi către ce să ţinteşti. Scopul tău se schimbă din secundă în secundă, drumul pe care îl aveai creionat în minte la 10 ani îşi schimbă direcţia într-un sinus al întâmplărilor cotidiene induse de subconştientul creierului uman, care încearcă de fiecare dată să se protejeze, indfiferent dacă este atacat sau nu. Din nefericire suntem doar nişte animale de pradă bipede cu drepturi şi obligaţii uşor interpretabile. Ce se întâmplă cu conştiinţa educată de o societate bolnavă? Nimic... instinctele îţi fură orice drept de judecată! Binele, răul nu mai există decât într-o formă abstractă. Şcoala îşi pierde valorile dobândite cu anii în urmă prin munca intelectualilor români şi sângele adevăraţilor români-patrioţi. Ploaia a ajuns să ne spele străzile, păcatele... doar la Dumnezeu să mai avem o şansă.
Cu toatea astea, ne ducem existenţa de pe o zi pe alta. Cu sabia deasupra gâtului căutăm calea salvatoare, fără să vedem judecata dinainte-a condamnării...
Te Iubesc Nespus... Ca Hitler Pe Jidani! Acest blog s-a reprofilat. De astazi, 20 noiembrie 2012, este un mic pamflet. Pentru suparatii pe viata vin cu o explicatie: pamfletetul este o specie literară (în versuri sau în proză) cu caracter satiric, în care scriitorul înfierează anumite tare morale, concepții politice, aspecte negative ale realității sociale, trăsături de caracter ale unei persoane etc. – Din fr. pamphlet. (DEX)
luni, 19 octombrie 2009
Oamenii mor pe capete la... muncă
La fiecare trei minute şi jumătate, în Uniunea Europeană, un om îşi pierde viaţa la locul de muncă. În România, în anul 2007, aproape în fiecare zi un om şi-a pierdut viaţa la locul de muncă. În prezent, campania „Săptămâna Europeană pentru Securitate şi Sănătate în Muncă”, prin simpozion intitulat „Evaluarea riscurilor, calea spre locuri de muncă sigure şi sănătoase”, de două zile de la Piteşti, şi-a propus să contribuie la diminuarea accidentelor la locul de muncă, dar şi a bolilor profesionale.
La deschiderea simpozionului au participat, pe lângă reprezentanţii instituţilor teritoriale de muncă, din cele 10 judeţe şi personalităţi locale: Camelia Anghel, director coordonator la I.T.M (Institutul Teritorial de Muncă) Argeş, prefectul Gheorghe Davidescu, Ion Roşioru, şef Serviciu Direcţia Control S.S.M. (Securitate şi Sănătate în Muncă), Gheorghe Crivac, prodecan al Universităţii de Stat din Piteşti şi Viorel Nicolae, decan la Facultatea de Mecanică şi Tehnologie. Toţi cei menţionaţi mai sus au spus câteva cuvinte despre tema principală, dar statisticile, despre care s-a spus prea puţin, sunt îngrozitoare şi din nefericire cifrele depăşesc hârtia prin cazuri concrete. cazuri din viaţa reală. De câte ori nu am văzut la televizor oameni, angajaţi sau nu, care au murit în timpul orelor de muncă? Ce s-a întâmplat cu familile acelor oameni, câte famili au putut înlocui banii primiţi cu lipsa celor dragi, câţi taţi au lăsat în urmă familii fără niciun venit? Dar pentru mulţi aceste sunt doar, încă câteva cazuri pe hârtie? Viaţa reală este mult ami dură decât o statistică prezentată într-o sală de conferinţă dintr-un hotel de fitze?
La deschiderea simpozionului au participat, pe lângă reprezentanţii instituţilor teritoriale de muncă, din cele 10 judeţe şi personalităţi locale: Camelia Anghel, director coordonator la I.T.M (Institutul Teritorial de Muncă) Argeş, prefectul Gheorghe Davidescu, Ion Roşioru, şef Serviciu Direcţia Control S.S.M. (Securitate şi Sănătate în Muncă), Gheorghe Crivac, prodecan al Universităţii de Stat din Piteşti şi Viorel Nicolae, decan la Facultatea de Mecanică şi Tehnologie. Toţi cei menţionaţi mai sus au spus câteva cuvinte despre tema principală, dar statisticile, despre care s-a spus prea puţin, sunt îngrozitoare şi din nefericire cifrele depăşesc hârtia prin cazuri concrete. cazuri din viaţa reală. De câte ori nu am văzut la televizor oameni, angajaţi sau nu, care au murit în timpul orelor de muncă? Ce s-a întâmplat cu familile acelor oameni, câte famili au putut înlocui banii primiţi cu lipsa celor dragi, câţi taţi au lăsat în urmă familii fără niciun venit? Dar pentru mulţi aceste sunt doar, încă câteva cazuri pe hârtie? Viaţa reală este mult ami dură decât o statistică prezentată într-o sală de conferinţă dintr-un hotel de fitze?
vineri, 2 octombrie 2009
Ce m-a impresionat...
Sunt unele lucruri in viata care te mai impresio0neaza, putine ce-i drept, dar sunt! Zilele trecute a venit in Pitesti celebra CUPA... da zic celebra pentru ca nu foarte des se intampla sa vezi pe viu asa ceva. E o legenda, cum a fost si marele si inegalabilul sportiv Dobrin, felice de cei care l-au vazut jucand sau au apucat sa dea noroc cu el dupa vrun meci...
La acest eveniment la care, dupa parerea mea umila, au fost putini oameni, mult mai putini decat al un concert Dj Sava sau Guta... habar n-am ce concert mai pot da exemplu, ideea e ca la un inedit vine lumea trasi de maneca, la un chef... te trag ei pe tine! Au urcat dupa o prezentare scurta niste pusti, fodbalisti, poate niste viitori campioni mondiali in joaca de-a fotbalul si noi de-abia i-am vazut... cu greu s-au sinchisit cativa colegi sa le traga o poza, dar peste ani, cu greu vor ajunge la ei...
In cinstea lor, am sa pun o poza care spune mai mult decat niste simple cuvinte!
Abonați-vă la:
Postări (Atom)