Dragoste cu ochii inchisi

Sunt momente in viata unice si scurte. Clipe in care nu e nevoie decat sa inchizi ochii si printr-o minune e in fata ta. La o distanta de cativa cm, intinzi mana si ca ii cunosti fiecare linie a fetei, nu mai descoperi nimic. Fiecare por te cunoaste si il cunosti. Acolo mana ta e acasa. Buzele se duc cu precizie si-i saruta buzele. Nasul tau se intalneste cu al lui, ca intr-un joc al simturilor. Cu ochii inchisi, va cunoasteti mai bine decat o mama isi cunoaste copilul. Si toate astea intr-o clipa, un moment in care timpul nu are valoare. Un miraj perfect al momentului in care stii ca ai trait dragoste cu ochii inchisi.

Momente din zi

Zilele trec mai repede decat pot concretiza cum trec. Daca acum ma trezesc, nici nu-mi dau seama cum am ajuns iar in pat sa dorm... ma cam enerveaza. Mhhh... ma simt si naspa in ultima perioada, pana mea... nu vreau sa ma plictisesc, dar nici sa ma uit la mainile mele si sa constat cu stupoare ca peste noapte degetele mi s-au lungit si parca nu gasesc puterea nici sa tastez. una peste alta, ma ingrozeste durerea de cap zilnica si cascatul continuu...
Astazi, o alta zi, la dracu nici nu stiu in cat suntem!

Roman prin sange!

Rar mi-a fost dat sa intalnesc asemenea oameni, care vorbesc, simt si traiesc romaneste. Pacat ca nu sunt mai multi ca el!

Aurel Toma, 85 ani: „Abia am ieşit din spital, dar astăzi am vrut neapărat să ies pe centru să simt că este sărbătoare. Ziua Naţională a românilor o petreceam, în copilărie în familia din care mă trag aşa cum creştinii sărbătoresc ziua de Paşte şi de Crăciun, aşa importanţă dădeam acestei zile. Eu sunt ardelean, dar de 50 de ani m-am mutat aici. Din familie am învăţat ce înseamnă patriotismul, din cei şapte ani de acasă. Tata de ziua de 1 Decembrie scotea drapelul şi-l punea în poartă, şi-mi spunea: „măi copile să fii nedespărţit de drapel şi de patrie toată viaţa, şi-n politică să nu te bagi că aştia mănâncă ţara” şi acestă învăţătură mi-a rămas în sânge. Drapelul din casă nu lipseşte. Eu am considerat ziua Unirii ca fiind una dintre cele mai importante sărbători. Tata îmi povestea, când eram mic, că un preot din satul meu, în anul 1916, a spus după ce a făcut slujba în biserică: „Ne ajută Dumnezeu şi o să fim România Mare”. A doua zi, preotul a fost ridicat şi a murit în puşcărie. A vrut să-mi demonstreze ce face politica, dar morala este că la patrie trebuie să ţi.”

Voi sunteti romani sau mai simtit romaneste?