Amadeus şi-a lăsat spiritul la Piteşti

... Încă mai aud aplauzele din sala de spectacol a Casei de Cultură a Sindicatelor Piteşti, ce au încununat o seară „Amadeus”. Cei în jur de 800 de părtaşi la spovedania lui Antonio Salieri (personajul principal), au fost implicaţi, fără drept la replică, la întreaga acţiune a spectacolului. Pe acordurile muzicii lui Mozart, cortina se ridică şi pe scenă iese din pian Claudiul Bleonţ, în pielea lui Salieri începându-şi... spovedania.
„Ascultaţi-mi spovedania”
Mirosul de tămâie şi de lumânări arse în concordanţă cu lumina slabă de pe scenă a dezgolit în faţa publicului un om cu calităţi şi defecte. Salieri, „îmbălsămatul în faimă” parcurge în spovedanie diferite ipostaze ale naturii umane, de la dragoste pentru şi din Dumnezeu, ironie, intrigă, şantaj, înşelăciune până la omor şi în final... unul dintre cele mai mari păcate sinuciderea. „Ascultaţi-mi spovedania. Nu vreau să mă iertaţi. Vreau să mă înţelegeţi” sunt cuvintele cu care Salieri apropie publicul de firul destinului său. O dată spovedania începută, Salieri îşi mărturiseşte primul păcat: „o lăcomie fără margini pentru dulciuri şi faimă încă de la vârsta de 3 ani.”
Sfântul Ocrotitor al Mediocrităţii
După o viaţă liniştită în care a compus şi a fost apreciat pentru talentul muzical, Salieri îşi începe declinul o dată cu apariţia copilului minune: Mozart, declarând război celui care l-a înzestrat cu talent: Dumnezeu. Dincolo de aparenţe, lui Salieri îi este imposibil să accepte că Mozart este „flautul” peste care Dumnezeu şi-a trimis harul, făcându-l să compună o muzică de neegalat. După mai bine de un ceas, în care personajul principal reuşeşte să ţese intrigi, să păcătuiască, cum chiar lui nu-i venea să creadă de ce poate fi în stare, ajunge într-un final să-l omoare pe Mozart şi să se otrăvească. Fiind din naştere „o pereche de urechi” Salieri cunoaşte la sfârşit „muşcătura finală a eşecului”. Denumindu-se chiar „Sfântul Ocrotitor al Mediocrităţii” personajul principal îşi termină spovedania cu luciditatea rănitului înainte de moarte: „oamenii să-şi aminteacă cu dragoste de Mozart şi cu dezgust de Salieri”.
„Amadeus este ca soarele”
Cu un text mulat pe caracterul uman, pe situaţii similare din viaţa reală Claudiu Bleonţ reuşeşte cu măiestrie şi maturitate să-şi ducă rolul de... excelenţă la bun sfârşit. „Am simţit că publicul a fost cu noi şi a dat partea lui de Amadeus. O sală extraordinară cu un ambitus al publicului de vârste şi preocupări foarte mare, de la elevi de clasa a-X-a, până la oameni de 60 de ani, trecând prin multe domenii de activitate, preocupări, nivel de cultură, de educaţie, etc., Ideea de Amadeus este ca soarele: nu face diferenţă între stăpâni, sclavi, patroni, angajaţi şi din acest punct de vedere a fost o sală pe care am simţit-o îndrăgostită. Practicaţi „Amadeus” să nu ajungeţi ca Salieri şi să spuneţi: de ce Doamne mi-ai dat?” a fost concluzia cu care Bleonţ a plecat de la Piteşti.
„Degeaba umblaţi cu nasul pe sus”
La doar 16 ani, elev la un profil de matematică.informatică bilingv, Vlad Grosu din Turnu Severin l-a interpretat pe Mozart în spectacolul „Amadeus”: „Aici la Piteşti, am jucat în cea mai mare sală de până acum. Au fost mulţi tineri în sală şi calzi. Rolul lui Mozart a fost primul. Actoria este o joacă frumoasă, dar presupune foarte multă muncă. Replima mea preferată din rolul lui Mozart este: Degeaba umblaţi cu nasul pe sus, că to vi se văd cururile” a precizat micuţul Mozart de România.
„Chemaţi-ne şi venim!”

Regizorul spectacolului, Toma Enache a mulţumit pe final piteştenilor pentru primirea caldă: „Am avut parte la acest spectacol de un public minunat şi foarte tânăr. S-a pus o sămânţă pentru pe mai târziu. Îmi amintesc şi eu primele spectacole pe care le-am văzut şi au rămas întipărite pentru multă vreme. Sper ca Amadeus să rămână întipărit în mintea acestor tineri.”
În ceea ce priveşte o revenire a spectacolului în Piteşti atât Claudiu Bleonţ cât şi regizorul spectacolului ne-a spus: „Chemaţi-ne şi venim!”

P.S.: O să pun poze din spectacol, deşi sunt şi eu în unele cu actorul principal şi cu regizorul. Vă recomand cu sinceritate să mergeţi la teatru şi să vedeţi "Amadeus", pentru mine o piesă de suflet.

P.S.2: prima piesă de teatru care mi-a atras atenţia la Piteşti a fost "Dom Juan". Spectacolul de care m-am îndrăgostit a fost "Amadeus". Probabil spectacolele la Casa de Cultură a Sindicatelor Piteşti nu s-ar mai amâna şi tineri şi-ar face "abonament", dacă s-ar face mai des asemenea piese. Aştept cu nerăbdare o altă piesă avându-i pe Toma Enache, regizor, şi Claudiu Bleonţ, rol principal, mult mai bună ca "Amadeus".

Foto: F.JINGA