Calatori printr o lume ce nu ne apartine. Invatam zilnic cum ca viata e roz si trebuie sa gandim pozitiv in antiteza cu realitatea neagra din spatele cortinei numita: viata. Cu gandul ca iti poti atinge obiectivele si ca esti mai aproape cu fiecare pas de idealul tau, iti traiesti cotidianul uitand ca viata e aici si acum. Da uite ca-mi recunosc defectele si de la logica trec la frica. Imi este frica ca punand ceva in aplicare, consecintele vor fi undeva intre dezastruoase si tragice. Imi e frica sa-mi asum responsabilitatea pentru ideile mele. De cele mai multe ori bune. Dar o sa ma tratez. Primul pas e sa recunosti ca ai o problema. Al doilea este sa meditezi in fiecare zi intre 5/10 minute cu mintea ta. Tu faci totul sa se miste in jurul tau.
Cu drag, Ana.
Te Iubesc Nespus... Ca Hitler Pe Jidani! Acest blog s-a reprofilat. De astazi, 20 noiembrie 2012, este un mic pamflet. Pentru suparatii pe viata vin cu o explicatie: pamfletetul este o specie literară (în versuri sau în proză) cu caracter satiric, în care scriitorul înfierează anumite tare morale, concepții politice, aspecte negative ale realității sociale, trăsături de caracter ale unei persoane etc. – Din fr. pamphlet. (DEX)
luni, 26 iulie 2010
luni, 12 iulie 2010
Am mai desenat o zi
Stiu... nu mi-am baut cantitatea necesara de cofeina pentru a face fata gandurilor ce-mi zboara nebune prin jumatatea de creieras trezita, asa ca o sa fiu cat pot de scurta! Nu am mai indraznit sa scriu pentru ca nu m-am simtit destul de pregatita pentru a da piept cu realitatea din viata mea! Inca nu sunt in totalitate, dar invat din mers! Daca m-ar fi intrebat cineva la 14 ani cum ma vad peste 10 ani, raspundeam repede si fara echivoc: o iscusita jurnalista cu un barbat care sa ma astepte seara acasa si un bebe pe drum. Adevarat ca nu ma gandeam acum 10 ani ca o sa vina criza economica si asta o sa complice putin situatia. Viata imi da zilnic cate o lectie... de cele mai multe ori nu prea placuta si greu de acceptat. Asa ca invat zilnic cum sa accept imprevizibilul si sa ma bucur de fericirea altora... cat despre a mea... fericirea mea... e un vis pe care nu-l pot transforma in realitate nici cu 10 cafele tari. Din nefericire ochii mei au invatat sa faca scufundari cu mult timp inainte. Traiesc pentru a ma trezi fericita intr-un amar sfarsit!
Cu drag, Anamaria
Cu drag, Anamaria
Abonați-vă la:
Postări (Atom)