Farmaciile, la un pas de... impas

În judeţul Argeş, farmaciile nu şi-au mai primit banii pe reţetele compensate şi gratuite încă din luna iunie. Ultima plată efectuată de Casa de Asigurări de Sănătate Argeş a fost făcută pentru luna iunie în luna septembrie aşa cum era prevăzut. Prelungirea termenului de restituire a banilor pe reţetele compensate farmaciilor de la 45-50 de zile la 90, respectiv de la 90 la 180 de zile de la validarea facturilor creează un blocaj între farmacii, distribuitori şi importatori.
Banii vor veni... legal
„De la apariţia actului normativ prin care s-a modificat Hotărârea de Guvern 1.714 care reglementează acordarea asistenţei în sistemul de asigurări sociale de sănătate plata medicamentelor furnizate de către farmacii se face pentru activitatea curentă, respectiv medicamente compensate şi gratuite, altele decât cele pe programe naţionale de sănătate într-un interval de până la 180 de zile şi maximum 90 de zile pentru programe de sănătate, după validarea facturii depuse de furnizorul respectiv. Factura trebuie validată în maximum 30 de zile de la depunerea ei la Casa de Asigurări de Sănătate. Deci din punct de vedere al regulamentului faptul că nu s-au făcut plăţi începând cu luna octombrie către farmacii se explică prin respectarea acestui act normativ. Ultima lună pentru care s-au făcut plăţi a fost iunie şi s-a plătit în luna septembrie, iar din luna iulie conform actelor în vigoare ar urma ca plata se se facă începând cu anul 2010 pentru medicamente compensate şi gratuite în funcţie de finanţările pe care le va avea Casa de Asigurări de Sănătate Argeş în acel an. Este o situaţie destul de delicată cu care se confruntă unităţile farmaceutice, iar dificultatea o reprezintă faptul că foarte multe farmacii mici sau puncte de lucru ale farmaciilor din mediul rural s-ar putea închide în această perioadă. Din cele 93 de societăţi comerciale cu care Casa de Asigurări de Sănătate Argeş are contracte de furnizare de servicii farmaceutice, până în acest moment avem semnale de la anumite farmacii că şi-au închis aproximativ 7-8 puncte de lucru din mediul rural”, a precizat directorul pe relaţii cu furnizorii, Anci Ionescu.
Fără medicamente murim!
Pe de altă parte, farmaciile îşi continuă activitatea cu teamă de ce va urma. „Suntem societăţi comerciale şi trebuie să supravieţuim. Adaosurile şi discounturile de la furnizori nu acoperă toate cheltuielile necesare unei bune funcţionări ale farmaciei. Lucrurile stau foarte simplu: Casa de Asigurări de Sănătate dacă nu rambursează la timp conform contractului-cadru valoarea compensată a reţetelor eliberate de farmacie se blochează. Avem de plată salarii, chirii, utilităţi, impozite, distribuitori şi alte cheltuieli. Termenele de plată stabilite între farmacii şi distribuitorii s-au făcut conform contractului-cadru încheiat cu Casa de Asigurări, aceste termene neputând fi depăşite în momentul de faţă. Totul este un lanţ, noi avem un contract de respectat cu distribuitorii, ei la rândul lor au cu importatorii şi, dacă acest contract nu se respectă, lanţul se rupe. Momentan, nu s-au dat banii pe iulie, august şi septembrie şi fondul aferent acestor luni a fost dirijat către plata salariaţilor din sistemul sanitar. Din această lună o să avem probleme cu plata datoriilor către distribuitori. Noi avem trei puncte de lucru şi 80% din venituri se distribuie către plata salariilor, chiriei şi impozitelor. Când nu o să mai avem bani să plătim distribuitorii, o să închidem, o să creăm o pătură de şomeri calificaţi, nu o să mai plătim impozite la stat şi o să stăm acasă”, a precizat Gabriele Burnei, asociat unic la Farmacia „Mona”.
Argeşenii a căror viaţă depinde de medicamente sunt îngrijoraţi şi nu găsesc soluţie la acest blocaj. „Am aflat ce urmează să se întâmple la nivelul farmaciilor. Sunt bătrân şi bolnav. Soţia mea are diabet şi are nevoie de medicamente pentru a trăi. Fără medicamente murim, ce să facem”, a spus Romică Antonuţ, în vârstă de 68 de ani.

Def(ectele) prieteniei

Dimineata la cafea, gandesc mai repede decat pot intelege ce gandesc. Astazi de dimineata, la cafea am inteles cateva nume de prieteni dragi pusi intr-un sertar al amintirilor. Cu multi nu am mai vorbit de multa vreme. Cu unii vorbesc rar si cu altii cel putin o data pe saptamana. Toti imi sunt dragi si cu toti am amintiri frumoase. Astazi, insa, ma voi opri asupra unuia: vecinul Jo. Da, il stiu de un car de ani, inca ma mai mir cum de m-a suportat atata timp. Are un mod aparte de a fi si gaseste in mine multe lucruri pe care multi nu le vad. Cand ma vede zambeste, explicatia lui este ca il binedispun, raspunsul meu simplu: ma bucur! Cand merg cu el pe strada spune ca sunt mai galagioasa decat orice alt zgomot, spune despre mine ca intodeauna am o explicatie diferita pentru orice si astea sunt doar cateva din motivele pe care, in timp, mi le-a dat la intrebarea mea simpla: de ce ma mai suporti?
Sunt multe de spus despre vecinul Jo, si-i spun asa pentru ca prea putini stiu despre cine este vorba... si poate el nu vrea sa-si dezvaluiasca adevarata identitate! Cine stie, eu una nu l-am intrebat, dar am ales din propria initiativa sa-i protejez adevarata identitate! Una peste alta, am vrut doar sa scriu si aici ce vede unul dintre prieteni in mine, altii-nu prieteni-pretind ca ma cunost, dar nu stiu nici macar cat am la interfon!
Hai, va poop si zi buna!

România câinilor electorali!

Acordurile unui pian ce sună într-o sală goală în lumina slabă a câtorva becuri mă duc cu gândul la ce am vrut şi ce am. Câteodată nu e de ajuns doar voinţa şi tupeu constructiv, câteodată e nevoie şi de o şansă, o unică şansă. Cine a avut parte de acea clipă unică în care a ştiut ce să aleagă schimbând cursul vieţii... bravo! Cine nu... întodeauna există o a doua şansă. Prinde-o, în România totul e posibil, câinii electorali umblă cu bale şi promisiuni la colţul gurii!

Nervi intinsi ca guma in par

Fiecare dimineata e o mare incantare cand vine vorba de internet... daca nu cade in 10 minute cu siguranta o sa cada in urmatoarele 20 si tot asa... internetul are fluctuiatii pe nervii celor care il folosesc.. SUPERB! Nici cda se putea mai bine... Trebuie sa ai o calmitate sora cu nebunia pentru a putea trece cu bine unei astfel de incercari zilnice si amtinale... Cam atat pentru azi!
Cu drag, Anamaria

Trecut şi prezent în radiocomunicaţii

De la Alessandro Volta, care a descoperit pila electrică şi Guglielmo Marconi, care a realizat în anul 1894 prima transmisie radiotelegrafică cu un aparat propriu, brevetat în 1896, iar în anul 1901, prima radiocomunicaţie telegrafică transatlantică, până în prezent istoria a înregistrat o mulţime de evenimente notabile care au simplificat comunicarea. La împlinirea a 60 de ani de la fabricarea primului radioreceptor produs la fosta fabrică „Progresul” Bucureşti, Facultatea de Electronică, Comunicaţii şi Calculatoare din Universitatea Piteşti a ţinut o sesiune de comunicări ştiinţifice pentru a celebra acest eveniment.
Cei prezenţi, printre care amintim decanul facultăţii mai sus menţionate, dr. ing. Silviu Ioniţă, şeful de catedră dr. ing. Emil Sofron, şeful de lucrări Constantin Anton, precum şi secretarul general al Federaţiei Române de Radioamatorism, Ion Ciobăniţă, au punctat câteva evenimente notabile din vastul domeniu al radiocomunicaţiilor.
O provocare de-a dreptul interesantă a făcut dr. ing. Emil Sofron radioclubului din cadrul facultăţii: să intre în contact cu 10 universităţii, din top 500, de pe alt continent.

Frumuseţea din jobul meu este că în fiecare zi aflu ceva nou... îmi completez cunoştiinţele şi pe zi ce trece să intru în contact cu oameni, întâmplări şi evenimente unice. Cât suntem de mici, în istoria cunoaşterii!

În imaginea alăturată este un receptor R250, denumit „Balena lui Stalin”.

Calea spre... nimic

Orice început este greu şi cărările vieţii sunt anevoioase. Vara e cald, iarna e ger, primăvara şi toamna sunt ploi. Nu sunt jumătăţi de măsură sau sferturi academice, în viaţă... ori e alb, ori e negru... când unele lucruri par gri... atunci avem o problemă. Totuşi, parcă, posibil, sunt doar câteva din incertitudinile gri ale existenţei. Îndepărtarea acestor cuvinte din vocabularul românului este imposibilă. Masa vocabularului este redusă şi cuvintele uzuale nu sunt decât un clişeu al fricii de necunoscut. Când ai ieştit de sub carapacea protectoare a unei vieţii "în puf", lucrurile o iau razna. Nu ştii de unde să începi, ce să faci mai întâi şi către ce să ţinteşti. Scopul tău se schimbă din secundă în secundă, drumul pe care îl aveai creionat în minte la 10 ani îşi schimbă direcţia într-un sinus al întâmplărilor cotidiene induse de subconştientul creierului uman, care încearcă de fiecare dată să se protejeze, indfiferent dacă este atacat sau nu. Din nefericire suntem doar nişte animale de pradă bipede cu drepturi şi obligaţii uşor interpretabile. Ce se întâmplă cu conştiinţa educată de o societate bolnavă? Nimic... instinctele îţi fură orice drept de judecată! Binele, răul nu mai există decât într-o formă abstractă. Şcoala îşi pierde valorile dobândite cu anii în urmă prin munca intelectualilor români şi sângele adevăraţilor români-patrioţi. Ploaia a ajuns să ne spele străzile, păcatele... doar la Dumnezeu să mai avem o şansă.
Cu toatea astea, ne ducem existenţa de pe o zi pe alta. Cu sabia deasupra gâtului căutăm calea salvatoare, fără să vedem judecata dinainte-a condamnării...

Oamenii mor pe capete la... muncă

La fiecare trei minute şi jumătate, în Uniunea Europeană, un om îşi pierde viaţa la locul de muncă. În România, în anul 2007, aproape în fiecare zi un om şi-a pierdut viaţa la locul de muncă. În prezent, campania „Săptămâna Europeană pentru Securitate şi Sănătate în Muncă”, prin simpozion intitulat „Evaluarea riscurilor, calea spre locuri de muncă sigure şi sănătoase”, de două zile de la Piteşti, şi-a propus să contribuie la diminuarea accidentelor la locul de muncă, dar şi a bolilor profesionale.
La deschiderea simpozionului au participat, pe lângă reprezentanţii instituţilor teritoriale de muncă, din cele 10 judeţe şi personalităţi locale: Camelia Anghel, director coordonator la I.T.M (Institutul Teritorial de Muncă) Argeş, prefectul Gheorghe Davidescu, Ion Roşioru, şef Serviciu Direcţia Control S.S.M. (Securitate şi Sănătate în Muncă), Gheorghe Crivac, prodecan al Universităţii de Stat din Piteşti şi Viorel Nicolae, decan la Facultatea de Mecanică şi Tehnologie. Toţi cei menţionaţi mai sus au spus câteva cuvinte despre tema principală, dar statisticile, despre care s-a spus prea puţin, sunt îngrozitoare şi din nefericire cifrele depăşesc hârtia prin cazuri concrete. cazuri din viaţa reală. De câte ori nu am văzut la televizor oameni, angajaţi sau nu, care au murit în timpul orelor de muncă? Ce s-a întâmplat cu familile acelor oameni, câte famili au putut înlocui banii primiţi cu lipsa celor dragi, câţi taţi au lăsat în urmă familii fără niciun venit? Dar pentru mulţi aceste sunt doar, încă câteva cazuri pe hârtie? Viaţa reală este mult ami dură decât o statistică prezentată într-o sală de conferinţă dintr-un hotel de fitze?

Ce m-a impresionat...

Sunt unele lucruri in viata care te mai impresio0neaza, putine ce-i drept, dar sunt! Zilele trecute a venit in Pitesti celebra CUPA... da zic celebra pentru ca nu foarte des se intampla sa vezi pe viu asa ceva. E o legenda, cum a fost si marele si inegalabilul sportiv Dobrin, felice de cei care l-au vazut jucand sau au apucat sa dea noroc cu el dupa vrun meci...

La acest eveniment la care, dupa parerea mea umila, au fost putini oameni, mult mai putini decat al un concert Dj Sava sau Guta... habar n-am ce concert mai pot da exemplu, ideea e ca la un inedit vine lumea trasi de maneca, la un chef... te trag ei pe tine! Au urcat dupa o prezentare scurta niste pusti, fodbalisti, poate niste viitori campioni mondiali in joaca de-a fotbalul si noi de-abia i-am vazut... cu greu s-au sinchisit cativa colegi sa le traga o poza, dar peste ani, cu greu vor ajunge la ei...

In cinstea lor, am sa pun o poza care spune mai mult decat niste simple cuvinte!