luni, 25 ianuarie 2010

La multi ani... mie!

"Implinire" un cuvant mic cu o semnificatie mare. Am auzit zilele trecute o propozitie care m-a marcat "Langa tine ma simt implinit..." Pentru cateva minute am inteles pe deplin semnificatia unui cuvant plin de consoane. Am trait cuvantul ca si cum mi-ar fi fost adresat mie. Iubesti traind sau traiesti pentru a iubi? Intreaga mea existenta de pana atunci a capatat alt inteles... Abia acum vad culoarea unui trai neimplinit. Cum poti iubi fara sa te daruiesti, fara sa dai cei mai bun din tine, fara sa astepti in schimb doar... iubire?
Cei 24 de ani impliniti pe 24 ianuarie au adus o dorinta neimplinita, o seara perfecta langa o persoana mai mult decat speciala... Prieteni, amici, cunostinte, cadouri, zambete, lacrimi... si chiar mai mult decat imi puteam dori. Momentele unice si un gust amar ce nu a disparut nici dupa ce am mancat o intreaga ciocolata.

marți, 19 ianuarie 2010

Astazi pentru totdeauna!

Undeva intr-un colt din lume, ascuns intr-o camera, sub un pat sta pitit un suflet. Un suflet, ce asteapta un alt suflet. Jumatatea perfect a unui iubiri rupte din rai. Altcineva atat de aproape cu gandul il asteapta. Nu stie cand, unde sau cum va veni... stie doar ca va veni. Nimic nu e intamplator pe lumea asta si nimic nu se mai inveneza, totul se reinventeaza.
Necunoscutele le-au descoperit altii. Noi doar, le-am invatat. Si paradoxal, le-am invatat sa le uitam. Si ne-am intalnit sa ne despartim. Viata e ca o gara. Niciodata nu stai prea mult in ea. Vi, astepti trenul, intrii in vorba cu oameni si... pleci. Unde? Spre o alta gara. Si de aici tot asa. Nu o sa imi vand parul pentru o iubire, pentru ca am invatat sa iubesc cu capul. Nu astept o minune pentru ca totul in viata are la baza matematica. Prind cat mai multe si pastrez ce e mai important. Imi amintesc cine sunt cand ma uit la altii. Traiesc incercand sa fac ce mi se pare corect. Iar in raport cu altii, am multe de invatat si prea putin timp. Intr-o viata prea scurta, nimic din limitele mele, mereu altele, nu este de neatins si imposibil. Am ceva ce nimeni nu mai are... un gram de intoxicatie umana.

duminică, 10 ianuarie 2010

Fara regrete!

Daca maine ar fi sa mor, nu am regrete! Nu spun ca nu am planuri cu mine, pentru ca inca mai am multe de facut in viata asta, dar din ce am apucat sa fac nu regret nimic. Am trait fiecare clipa cum am putut si cum am simtit. Am avut sansa sa cunosc adevarati oameni, modele de conduita intelectuala, morala, social si personala. Am avut langa mine prieteni care m-au ajutat cand mi-a fost greu. Am mai multe cunostinte decat imi amintesc. Am aflat semnificatia unor cuvinte ca: iubirea, gelozia, ura, invidia, egoismul, fericirea, extazul, implinirea, recunostinta, indatorirea. Am fost indragostita de un "Inger" si am iubit un "Defect". Am fost "Barbi" si "Iubita" sau "Gaza" si "Pui mic" al cuiva. Am fost nepoata, copil, prietena, amica, cunostinta, angajata, sefa, eleva, studenta, iubita, "amanta". Mi-am implinit vise (am fost iarna la mare, etc.), am vazut meleaguri de o frumusete inimaginabila. Am stat in locul unde Raiul se intalneste cu Iadul. Cel mai superb peisaj, de o frumusete neasemuita-Vidraru. Prin ochii unora am vazut Ibitza, Italia, Spania, America, Grecia, Parisul. Am copilarit pe meleaguri in care pamantul miroase cand ploua si izvoarele au mereu apa proaspata. In gospodaria copilariei, am cunoscut pentru prima data gustul aromat al cireselor mancate din varful pomului. Teii, m-au adapostit zile intregi si am vazut pentru prima data imensitatea cerului. Cei doi brazi au fost cei mai ieftini si cei mai eficienti paznici. Si uite asa am sintetizat in cateva fraze aproape 24 de ani de viata. Pentru urmatorii zece am multe de vazut, de facut si de demonstrat. Seara buna si la multi ani 2010!
Cu drag si raspundere, Ana.