Astazi pentru totdeauna!

Undeva intr-un colt din lume, ascuns intr-o camera, sub un pat sta pitit un suflet. Un suflet, ce asteapta un alt suflet. Jumatatea perfect a unui iubiri rupte din rai. Altcineva atat de aproape cu gandul il asteapta. Nu stie cand, unde sau cum va veni... stie doar ca va veni. Nimic nu e intamplator pe lumea asta si nimic nu se mai inveneza, totul se reinventeaza.
Necunoscutele le-au descoperit altii. Noi doar, le-am invatat. Si paradoxal, le-am invatat sa le uitam. Si ne-am intalnit sa ne despartim. Viata e ca o gara. Niciodata nu stai prea mult in ea. Vi, astepti trenul, intrii in vorba cu oameni si... pleci. Unde? Spre o alta gara. Si de aici tot asa. Nu o sa imi vand parul pentru o iubire, pentru ca am invatat sa iubesc cu capul. Nu astept o minune pentru ca totul in viata are la baza matematica. Prind cat mai multe si pastrez ce e mai important. Imi amintesc cine sunt cand ma uit la altii. Traiesc incercand sa fac ce mi se pare corect. Iar in raport cu altii, am multe de invatat si prea putin timp. Intr-o viata prea scurta, nimic din limitele mele, mereu altele, nu este de neatins si imposibil. Am ceva ce nimeni nu mai are... un gram de intoxicatie umana.